Moral damages for electricity disconnection: cassation for failure to analyze tort liability elements

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă la 3 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. CEZ DISTRIBUŢIE OLTENIA S.A., a solicitat instanţei să dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri morale în sumă de 720.000 RON, reprezentând prejudiciul moral cauzat prin debranşarea ilegală a locuinţei personale de la reţeaua de energie electrică în perioada 15.02.2016-23.11.2016, respectiv 308 zile.

Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr. 69/2020 din 19 iunie 2020 a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei S.C. CEZ DISTRIBUŢIE OLTENIA S.A..

A respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei A..

A admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la pretenţiile reclamantei formulate pentru perioada 15.02.2016 - 2.09.2016.

A admis în parte acţiunea reclamantei A. în contradictoriu cu pârâta S.C. CEZ DISTRIBUŢIE OLTENIA S.A..

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.500 RON, cu titlu de daune morale aferentă perioadei 03.09.2016 - 23.11.2016 .

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta A. şi pârâta CEZ DISTRIBUŢIE OLTENIA S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 42/2021 din 27 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanta A. şi de pârâta CEZ DISTRIBUŢIE OLTENIA S.A. împotriva sentinţei nr. 69/2020 din 19 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUŢIE SA) a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest context, se solicită instanţei de recurs să analizeze prezenta cale de atac prin raportare la soluţiile pronunţate în cauzele nr. 566/95/2019 şi 2477/95/2019, prin care instanţele au obligat deja recurenta, pentru perioada 03.09.2016 - 23.11.2016, la plata prejudiciului către soţul reclamantei B. care a solicitat daune pentru - sine şi familia sa - atât de la Distribuţie Energie Oltenia S.A. cât şi de la CEZ Vânzare S.A., în cadrul dosarelor x/2017 şi y/2019

Astfel, în raport de prevederile art. 1357 C. civ., potrivit cu care cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare şi cum, prejudiciul este o condiţie esenţială a răspunderii civil delictuale, cauzat prin încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, condiţii obiective în lipsa cărora nu se poate stabili obligaţia de reparare ce se naşte in sarcina persoanei responsabile.

Prin urmare, cum pretinsul prejudiciul pentru perioada 03.09.2016 - 23.11.2016 este deja reparat prin soluţiile pronunţate în cauzele nr. 566/95/2019 si 2477/95/2019, respectiv dosarelor x/2017 şi y/2019 în contradictoriu cu CEZ Vânzare, în care au fost acordate daune morale pentru B. şi familia acestuia, pentru aceleaşi pretinse fapte, acţiunea pentru daune morale formulată de A. este nefondată, întrucât decizia pronunţată în apel nu cuprinde o analiza a motivelor invocate de intimata pârâtă.

Aşadar, criticile pârâtei au vizat faptul că instanţa de fond:

a) în mod greşit constată că efectele sentinţei nr. 411/23.09.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, cu privire la aspectele vizând faptul că B. nu datora sume de bani cu titlu de energie electrică au statuat şi asupra culpei celor doua pârâte in operaţiunea de debranşare ilegală a reclamantului;

b) nu are în vedere că deconectarea/întreruperea furnizării a energiei electrice din data de 12.02.2013 a fost făcută la solicitarea furnizorului CEZ Vânzare S.A. in conformitate cu prevederile contractului de furnizare dintre CEZ Vânzare si consumatorul B., respectiv contractul de reţea dintre CEZ Vânzare S.A. si CEZ Distribuţie SA(actual Distribuţie Energie Oltenia SA);

c) reţine culpa operatorului de distribuţie pentru pasivitatea reclamantei care avea posibilitatea sa încheie contract de furnizare energie cu un nou furnizor de energie electrica (piaţa fiind liberă şi putând opta pentru alt furnizor în afara CEZ Vânzare);

d) faptul ca soţul reclamantei B., a formulat o serie de acţiuni in contradictoriu cu Distribuţie Energie Oltenia S.A. în cadrul dosarelor x/2015, y/2017, z/2017, w/2017, t/2017 şi 566/95/2019;

De asemenea, în cadrul motivelor de apel s-a susţinut că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale cu privire la prejudiciu şi culpă şi că, în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei, reţinându-se că se impune respingerea acesteia motivat de efectele puterii de lucru judecat ce derivă din hotărârile pronunţate anterior în litigiile promovate de soţul reclamantei.

Prin întâmpinarea depusă, la 4 mai 2021, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenta-pârâtă DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUŢIE SA) este fondat urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În memoriul de recurs, deşi recurenta-pârâtă a apreciat că criticile formulate se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conţinutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Din modul de expunere al criticilor se deduce că ipoteza avută în vedere de recurentă în argumentarea motivului de casare evocat vizează lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea atacată.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor.

Aşadar, obligaţia instanţei de a-şi argumenta soluţia adoptată, consacrată legislativ, are în vedere stabilirea în considerente a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare critică relevantă şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă în raţionamentul indicat clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze la susţinerile şi apărările părţilor, la probatoriul administrat, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Înalta Curte reţine că în jurisprudenţa constantă a CEDO s-a apreciat că obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile judecătoreşti nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument, dacă rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecaţii a fost examinată în mod efectiv. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc toate susţinerile invocate de parte, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (vezi cauza Albina împotriva României; cauza Gheorghe împotriva României) a subliniat rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a arătat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de către instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă sau cel puţin de a le aprecia.

Relevante sunt şi considerentele avute în vedere de Curtea Constituţională în pronunţarea deciziei nr. 216/2019, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial cu numărul x din data de 3 iulie 2019, care a statuat că "una dintre garanţiile implicite ale desfăşurării procedurii unui proces echitabil o reprezintă motivarea hotărârilor. Astfel, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţa de judecată, care, în mod necesar, are obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor de probă".

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Astfel, din perspectiva cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că decizia pronunţată în apel nu cuprinde o analiza a motivelor invocate de pârâtă în cadrul căii de atac a apelului, instanţa reţinând, în esenţă, că motivele de apel invocate de apelanta-pârâtă CEZ DISTRIBUŢIE OLTENIA S.A. referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei sunt nefondate.

Înalta Curte reţine astfel că instanţa de apel nu a răspuns criticilor vizând neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale sub aspectul faptei ilicite imputate pârâtei prin raportare la obligaţiile contractuale ale acesteia faţă de textul care a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice pentru punctul de consum. Se observă, sub acest aspect că analiza instanţei de apel se limitează la analiza cuantumului prejudiciului invocat de reclamantă, fără o analiză a celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale.

În acest context apare cu evidenţă faptul că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind astfel încălcat dreptul recurentei la un proces echitabil.

Prin nemotivarea hotărârii, recurentei i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată la aceeaşi instanţă de apel, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie.

Astfel, cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de apel se va preocupa să răspundă criticilor formulate de pârâtă în susţinerea pretenţiilor, în raport cu temeiurile de drept invocate, în condiţiile în care instanţa de apel nu a procedat la o analiză a apelului formulat de pârâta DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A., iar acest aspect nu poate satisface exigenţele unei analize a raportului juridic dedus judecăţii, din perspectiva aspectelor de nelegalitate evocate.

Constatând că instanţa de apel nu a intrat în cercetarea pretenţiilor deduse judecăţii sub aspectul cererilor cu care a fost învestită, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., apreciază că se impune admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUŢIE SA) împotriva deciziei nr. 42/2021 din 27 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, cu consecinţa casării deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUŢIE SA) împotriva deciziei nr. 42/2021 din 27 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Casează decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului declarat de pârâta DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. împotriva sentinţei civile nr. 69 din 19 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2021.