Moral damages for unlawful electricity disconnection: sufficiency of appellate reasoning on distinct contractual liabilities and res judicata

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. CEZ VÂNZARE S.A., S.C. CEZ DISTRIBUŢIE OLTENIA S.A. şi S.C. CEZ ROMÂNIA S.A., solicitând obligarea la plata de despăgubiri morale în sumă de 750.000 RON, reprezentând prejudiciul moral cauzat în perioada 04.11.2015-23.11.2016 de S.C. CEZ ROMÂNIA S.A., la plata de despăgubiri morale în sumă de 900.000 RON, reprezentând prejudiciul moral cauzat de S.C. CEZ VÂNZARE S.A., pentru perioada 30.10.2016-23.11.2016 şi la plata de despăgubiri morale în sumă de 900.000 RON, reprezentând prejudiciul moral cauzat în perioada 30.10.2016-23.11.2016 de S.C. CEZ DISTRIBUŢIE OLTENIA S.A..

Prin sentinţa nr. 67/19.06.2020, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. CEZ ROMÂNIA S.A. şi în consecinţă a respins acţiunea reclamantului formulată împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă .

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUŢIE SA) şi S.C. CEZ VÂNZARE S.A.. A admis în parte acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUŢIE SA) să plătească reclamantului suma de 500 RON cu titlu de daune morale aferente . perioadei 30.10.2016-23.11.2016 .

A obligat pârâta DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUŢIE SA) şi S.C. CEZ VÂNZARE S.A. să plătească reclamantului suma de 500 RON cu titlu de daune morale aferente perioadei 30.10.2016 - 23.11.2006.

Prin încheierea din 17.07.2020, Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă a admis cererea de îndreptare eroare dispusă din oficiu în sensul că se va menţiona în minuta şi dispozitivul sentinţei în mod corect "Obligă pârâta S.C. CEZ VÂNZARE S.A. să plătească reclamantului suma de 500 RON cu titlu de daune morale aferente perioadei 30.10.2016-23.11.2016" în loc de "Obligă pârâta DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUŢIE SA) şi S.C. CEZ VÂNZARE S.A. să plătească reclamantului suma de 500 RON cu titlu de daune morale aferente perioadei 30.10.2016 - 23.11.2016" .

Prin decizia nr. 588/2020 din 19 noiembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins apelurile declarate de pârâtele S.C. CEZ VÂNZARE S.A. şi DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă S.C. DISTRIBUŢIE OLTENIA SA) împotriva sentinţei nr. 67/2020 din 19 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, ca nefondate. Admite apelul declarat de A. şi a schimbat în parte sentinţa nr. 67/2020 din 19 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. şi a obligat pârâtele SCV CEZ VÂNZARE S.A. şi DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă S.C. DISTRIBUŢIE OLTENIA SA) la câte 1000 RON cu titlu de daune morale către reclamant.

Pentru a pronunţa aceste soluţii, instanţele de fond au reţinut calitatea procesuală pasivă a pârâtelor DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUŢIE SA) şi S.C. CEZ VÂNZARE S.A. în raport de efectele puterii de lucru judecat ce derivă din hotărârile pronunţate anterior în litigii promovate de reclamant pentru alte perioade, avându-se în vedere în acest sens considerentele deciziei nr. 12/21.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2017, dar şi decizia 411/23.09.2016 a Curţii de Apel Craiova.

Prin decizia nr. 411/23.09.2016, s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat cu privire la aspectele că reclamantul nu datora sume de bani cu titlu de energie electrică, iar debranşarea din noaptea de 11.12.2013, în temeiul unui preaviz/notificare se referea la sumele nedatorate de reclamant. Au fost considerate neîntemeiate apărările formulate de pârâte în sensul că furnizorul care a transmis comanda de deconectare şi distribuitorul care a dispus deconectarea efectivă nu ar avea vreo culpă în producerea prejudiciului încercat de reclamant.

În acest context, s-a subliniat că nu se poate pune problema existenţei unei încălcări a puterii de lucru judecat a altor hotărâri invocate de pârâte, de vreme ce prin sentinţa nr. 1287/2013 a Judecătoriei Motru, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 575/27.11.2013 a Tribunalului Gorj, s-a respins cererea reclamantului A. de reluare a furnizării energiei electrice, neavând legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, respectiv operaţiunea de debranşare a reclamantului .

Întrucât instanţele au stabilit că lipsirea locuinţei reclamantului de energie electrică determină scăderea considerabilă a standardului de viaţă al reclamantului şi familiei sale, s-a considerat că cele 2 pârâte vor fi obligate la plata unor daune morale .

Aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă la determinarea "preţului" suferinţei fizice şi psihice, care este inestimabilă, ci presupune aprecierea multilaterală a tuturor consecinţelor negative ale prejudiciului şi implicaţiei acestuia pe toate planurile vieţii sociale ale persoanei vătămate, prin raportare la criteriul echităţii .

Stabilirea cuantumului unor asemenea despăgubiri implică, în mod inevitabil, o doză de aproximare, instanţa fiind nevoită să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care niciodată nu va putea fi înlăturat în totalitate şi despăgubirile acordate, care să permită celui prejudiciat anumite avantaje de natură a atenua suferinţele morale, fără a ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără justă cauză. În lumina Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, criteriul echităţii în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, efecte compensatorii, dar, în acelaşi timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului şi nici venituri nejustificate pentru victime.

Tribunalul a considerat că, raportat la perioada pentru care se solicită acordarea de daune morale - 30.10.2016-23.11.2016, dar şi criteriile menţionate anterior, respectiv la consecinţele negative suferite de reclamant, la importanţa valorilor lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care acestuia i-a fost afectată situaţia familială şi socială, dar şi la criteriul echităţii, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente prejudiciului nepatrimonial la suma de 500 RON pentru fiecare pârâtă, este justă şi echitabilă, fiind în măsură să compenseze şi să asigure o reparare a prejudiciului suferit, fără a tinde către o îmbogăţire fără justa cauză a reclamantului .

În calea de atac a reclamantului, Curtea de Apel a constatat că solicitarea majorării cuantumului daunelor morale este justificată, până la cuantumul sumei de 1.000 RON, suma nefiind una exagerată, dar nici neînsemnată în contextul respectării principiului echităţii .

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs toate părţile.

Recurentul - reclamant A. a criticat soluţiile instanţei de apel referitoare la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatei pârâtei CEZ ROMÂNIA S.A., care reprezenta deopotrivă şi pârâta CEZ DISTRIBUŢIE S.A., şi la excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei CEZ ROMÂNIA S.A., ale cărei faptei au contribuit la debranşarea sa ilegală şi sunt susceptibile de a antrena răspunderea civilă delictuală alături de celelalte pârâte, în za art. 1357, 1369 şi 1386 C. civ.

Totodată, a contestat cuantumul daunelor morale acordate într-un cuantum considerat derizoriu raportat la traumele psihice suferite de întreaga familie.

În drept, a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta - pârâtă CEZ VÂNZARE S.A. a solicitat casarea deciziei atacate pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta - pârâtă a invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1287/2013 a Judecătoriei Motru, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 575/27.11.2013 a Tribunalului Gorj, prin care s-a respins cererea reclamantului de reluare a furnizării energiei electrice la imobilul din acţiune, stabilindu-se astfel că deconectarea locului de consum s-a efectuat în limite legale şi contractuale. Această hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă anterior deciziei nr. 411/23.09.2016, reţinute de instanţele de fond.

În acest cadru, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta - pârâtă a criticat faptul că, deşi instanţele de fond au înlăturat efectele hotărârii menţionate anterior cu motivarea că în aceea cauză nu s-a efectuat un raport de expertiză, acestea ignoră expertizele efectuate în dosarul nr. x/2015 înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj şi în dosarul penal x/2013, singurele prin care s-a analizat financiar - contabil situaţia reclamantului la data deconectării.

În considerarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta - pârâtă a susţinut că instanţa de apel a încălcat principiul libertăţii şi forţei obligatorii a contractului, neexistând nici un document sau hotărâre judecătorească prin care să se reţină că facturile emise şi neachitate de reclamant, ce au stat la baza preavizului pentru locul de consum al reclamantului, ar fi fost nelegal sau nejustificat emise, deconectarea realizându-se conform procedurii prestabilite legal şi contractual, în urma refuzului reclamantului de a achita facturile restante menţionate în notificarea comunicată.

Recurenta - pârâtă DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. a solicitat casarea deciziei atacate pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta - pârâtă a criticat faptul că hotărârea nu cuprinde motivele în fapt şi în drept pe care se întemeiază soluţie pronunţată, singurul aspect menţionat fiind cel referitor la autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 411/23.09.2016 a Curţii de Apel Craiova şi a deciziei nr. 468/29.03.2018 a Curţii de Apel Craiova, prin care s-ar fi adus dezlegări în ceea ce priveşte culpa celor două pârâte în operaţiunea de debranşare ilegală a reclamantului, fără o analiză corespunzătoare a motivelor de apel privitoare la răspunderea sa în calitate de operator de distribuţie potrivit Legii nr. 123/2012 şi contractului pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice nr. x/31.12.2015 semnat cu pârâta CEZ VÂNZARE S.A., în calitate de furnizor. Recurenta DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. a precizat că deconectarea se realizează la cererea furnizorului, care păstrează şi întreaga responsabilitate pentru debranşarea consumatorului.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. a susţinut că instanţa de apel era ţinută să se pronunţe luând în considerare raportul contractual existent între reclamant şi pârâta furnizor şi absenţa oricărui raport contractual între operatorul de distribuţie şi reclamant. În consecinţă, în absenţa unui raport contractual cu reclamantul, nu se putea reţine în sarcina sa existenţa unei fapte ilicite, nexistând niciun temei pentru atragerea răspunderii sale. Totodată, recurenta a contestat şi întrunirea celorlalte condiţii pentru atragerea răspunderii sale, subliniind şi necesitatea menţinerii unui raport de proporţionalitate între pretinsa vătămare şi sumele acordate cu titlu de daune morale.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate de recurentul - reclamant A., Înalta Curte de Casaţie apreciază nefondat recursul declarat de acesta pentru următoarele considerente:

În acest cadru, subliniem cu prioritate că argumentele recurentului - reclamant nu vor fi analizate decât în măsură în care se circumscriu unor critice de nelegalitate specifice căii de atac a recursului, fără a da curs criticilor care privesc exclusiv aspecte de netemeinicie referitoare la situaţia de fapt stabilită şi la modalitatea de stabilire a întinderii prejudiciului, acestea intrând în competenţa exclusivă a instanţelor de fond şi neputând fi cenzurate pe calea recursului.

Cu aceste limitări impuse de cadrul procesual al recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că niciun argument invocat de recurentul - reclamant în memoriul de recurs nu poate fi circumscris motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care are în vedere situaţiile de excepţie în care instanţa ar fi depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, aspect ce nu poate fi regăsit în cauză, instanţele de fond pronunţându-se, în limitele comepetenţelor lor, asupra litigiului dedus judecăţii.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a Deciziei nr. 9/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că premisa chestiunii de drept dezlegate prin această decizie nu se regăseşte în cauza de faţă, din chiar argumentarea recurentului - reclamant rezultând că nu avem de a face cu reprezentarea persoanei juridice printr-o altă persoană juridică sau avocatul acesteia din urmă, ci de un avocat, care a reprezentat deopotrivă două pârâte în dosarul de faţă, în baza unor contracte de mandat distincte.

Sub aspectul soluţiei asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei CEZ ROMANIA S.A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţele de fond au stabilit în mod corect că reclamantul nu a justificat calitatea procesuală a acestei pârâte în raport de dispoziţiile art. 36 C. proc. civ. şi situaţia de fapt evidenţiată de actele de sesizare a instanţelor.

În ceea ce priveşte recursurile declarate de pârâtele CEZ VÂNZARE S.A. şi DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A., Înalta Curte de Casaţie constată caracterul fondat al acestora, pentru considerentele ce vor urma:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. acoperă situaţiile în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei. Acesta are în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătoreşti, trebuie să se arate situaţia de fapt reţinută pe baza probelor administrate în cauză, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea unei hotărâri trebuie înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, fapt ce presupune, o expunere a argumentelor fundamentale, care, prin continutul lor sunt susceptibile să influenţeze soluţia. Pentru a constitui garanţia asigurării unui proces echitabil, potrivit art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, hotărârea instanţei trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile/apărările părţilor. Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară şi precisă, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate aspectele incidente în cauză, să conducă în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.

Motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu, dreptul la un proces echitabil putând fi considerat efectiv doar dacă sustinerile partilor sunt examinate de catre instanta, aceasta având obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba.

Analizând considerentele deciziei atacate din perspectiva cerinţelor de calitate enunţate anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel nu a analizat efectiv toate susţinerile părţilor şi nu a explicat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care l-a adoptat, astfel că hotărârea pronunţată nu creează transparenţă asupra silogismului judiciar care trebuie să explice şi să justifice dispozitivul şi care să permită realizarea controlului judiciar.

Ambele recurente - pârâte au criticat decizia atacată din perspectiva calităţii considerentelor, invocând aspecte diferite. Dintre acestea, în opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, primează faptul că instanţele de fond nu s-au aplecat asupra lămuririi cadrului procesual, nefiind indicată motivat felul răspunderii incidente în cauză, ţinând cont şi de calitatea diferită a celor două pârâte.

Singurul aspect analizat sumar ar fi cel al faptei ilicite imputabile pârâtelor, reţinută din puterea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 411/23.09.2016 a Curţii de Apel Craiova şi deciziei nr. 468/29.03.2018 a Curţii de Apel Craiova, prin care s-ar fi adus dezlegări în ceea ce priveşte culpa celor două pârâte în operaţiunea de debranşare ilegală a reclamantului, fără a exista însă nicio referire la temeiul în drept al răspunderii pârâtului, deşi identificarea acestuia era atributul instanţelor de fond, fiind ţinută doar de cauza acţiunii fixată de reclamant prin actul de sesizare în virtutea principiului disponibilităţii.

În acest cadru, având în vedere şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurenta - pârâtă CEZ VÂNZARE S.A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că între părţi s-au derulat mai multe litigii pornind de la situaţia de fapt a deconectării reclamantului de la serviciul de furnizare a energiei electrice, dar instanţele de fond a înţeles să dea prevalenţă în cauză efectelor autorităţii de lucru judecat a considerentelor doar a două din hotărârile pronunţate, fără o motivare concludentă cu privire la înlăturarea celorlalte.

Pe de altă parte, dincolo de aspectele ce s-ar fi putut impune cu autoritate de lucru judecat din hotărâri judecătoreşti anterior pronunţate între părţi, instanţa de apel se limitează la formularea unor considerente preponderent de ordin general, teoretic şi nu evidenţiază situaţia de fapt relevantă pentru stabilirea existenţei şi întinderii prejudiciului în raport cu perioada indicată în acţiune.

În absenţa lămuririi motivate a raporturilor juridice deduse judecăţii şi a normelor de drept incidente, precum şi a unei situaţii de fapt coerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate realiza un veritabil control de legalitate a soluţiei pronunţate fără lipsirea părţilor de un grad de judecată devolutivă, impunându-se casarea în baza motivului de recurs invocat de recurentele - pârâte.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâte, va casa decizia recurată şi va trimite cauza instanţei de apel spre rejudecare

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 588/2020 din 19 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Admite recursurile declarate de recurenta-pârâtă S.C. CEZ VÂNZARE S.A. şi de recurenta-pârâtă DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. împotriva deciziei nr. 588/2020 din 19 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2021.