Contestație în anulare inadmisibilă împotriva deciziei completului de filtru care a respins recursul ca inadmisibil

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 327 din 11 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, au fost respinse ca inadmisibile recursurile declarate de recurenţii A. prin mandatar B., C. prin mandatar B. şi B. împotriva deciziei civile nr. 69/2020 din 10 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

La 24 mai 2021, împotriva acestei decizii, contestatorii A. PRIN MANDATAR B., C. PRIN MANDATAR B. şi B. au formulat contestaţie în anulare, susţinând, în esenţă, că hotărârea a cărei anulare se solicită este "ilegală", "părtinitoare" etc. şi cuprinde considerente "nelegale, neîntemeiate şi abuzive".

Contestaţia în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub număr de dosar x/2021

În şedinţa publică din 9 iunie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 248 C. proc. civ., a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, faţă de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă din perspectiva dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. (în vigoare la momentul demarării litigiului), potrivit cărora nu este supusă niciunei căi de atac decizia pronunţată în completul de filtru în condiţiile în care recursul este respins ca inadmisibil (fiind analizată admisibilitatea căii de atac), anulat sau respins pentru că recursul nu îndeplineşte condiţiile de formă sau pentru că motivele de casare invocate şi dezvoltate nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât şi pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincţie între acestea.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincţie (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).

Astfel, se constată că hotărârea ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare a fost pronunţată în completul de filtru, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursurile declarate fiind respinse ca inadmisibile printr-o decizie, care, aşa cum s-a arătat anterior, nu este supusă niciunei căi de atac.

Se reţine că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Astfel cum s-a reţinut, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia a cărei anulare se solicită nu este supusă niciunei căi de atac.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Aşa fiind, în considerarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., conform cărora:

"în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac", prin raportare la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta... ", Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. PRIN MANDATAR B., C. PRIN MANDATAR B. şi B. împotriva deciziei nr. 327 din 11 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. PRIN MANDATAR B., C. PRIN MANDATAR B. şi B. împotriva deciziei nr. 327 din 11 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2021.