Appeal against same appellate ruling quashed as inadmissible for duplicating prior recourse over already-final decision.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Second Civil Section) dismissed as inadmissible the plaintiffs' appeal against the Court of Appeal Suceava's decision no. 82 of 6 March 2020, which had upheld the first-instance dismissal of their action as time-barred; the first-instance judgment (Tribunalul Botoşani no. 676/2019) thus remains in force, rejecting the plaintiffs' claims as prescribed and also rejecting the defendant's res judicata exception. The dispute concerned a civil action in which the plaintiffs sought relief, but the trial court upheld the defendant's limitation (prescription) defense. The High Court based its decision on the principle of the singularity of appeals (art. 460(1) and art. 483(1) C. proc. civ.), holding that since the plaintiffs had already exercised their sole right of recourse against the same Court of Appeal decision—resolved by the High Court's decision no. 1626/2020—a second recourse against the same decision was inadmissible, in line with the constitutional principle of the legality of remedies and legal certainty.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, art. 460 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Appeal against same appellate ruling quashed as inadmissible for duplicating prior recourse over already-final decision: 82 of 6 March 2020, which had upheld the first-instance dismissal of their action as time-barred; the first-instance judgment (Tribunalul Botoşani no. 676/2019) thus remains in force, rejecting the plaintiffs' claims as prescribed and also rejecting the defendant's res judicata exception. The dispute concerned a civil action in which the plaintiffs sought relief, but the trial court upheld the defendant's limitation (prescription) defense. The High Court based its decision on the principle of the singularity of appeals (art. 460(1) and art. 483(1) C. proc. civ.), holding that since the plaintiffs had already exercised their sole right of recourse against the same Court of Appeal decision—resolved by the High Court's decision no. 1626/2020—a second recourse against the same decision was inadmissible, in line with the constitutional principle of the legality of remedies and legal certainty.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 676 din 26 septembrie 2019, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 246 din 18 februarie 2009 a Tribunalului Botoşani şi sentinţa civilă nr. 1190 din 25 martie 2011 a Tribunalului Botoşani, invocată de pârâtă; a admis excepţia prescrierii dreptului la acţiune şi, pe cale de consecinţă, a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B..
Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A. şi B. au declarat apel, care, prin decizia nr. 82 din 6 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins ca nefondat.
La 14 ianuarie 2021, reclamanţii au declarat recurs împotriva deciziei nr. 82 din 6 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.
Intimata-pârâtă C. PRIN CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE a formulat întâmpinare prin care a invocat autoritatea de lucru judecat, motivat de faptul că aceleaşi părţi, acelaşi obiect, aceeaşi cauză au făcut obiectul dosarului nr. x/2019 al Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Din prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. cu referire la hotărârile definitive, raportat la art. 483 alin. (1) din acelaşi cod, rezultă că una dintre regulile care cârmuiesc exerciţiul căilor de atac este şi aceea a unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, ceea ce presupune că persoana interesată nu poate folosi de mai multe ori aceeaşi cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, întrucât s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice.
Astfel, dreptul de a folosi o cale de atac este unic, stingându-se prin exercitarea sa.
În speţă, se constată că recurenţii-reclamanţi A. şi B. şi-au execitat calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 82 din 6 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, recursul fiind soluţionat prin decizia nr. 1626 din 22 septembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.
Prin urmare, cum dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin chiar exerciţiul lui, recurenţii nu pot folosi de mai multe ori calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 82 din 6 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, nu se pot judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
În sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă de art. 457 C. proc. civ. şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunţată în soluţionarea unui recurs, părţile nu mai au deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispoziţiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.
Pentru aceste considerente, întrucât reclamanţii au uzat de calea de atac a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 82 din 6 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 82 din 6 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2021.