Pension recalculation appeal declared inadmissible for challenging definitive decision

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. x/08.05.2018, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, anularea deciziei de pensionare nr. x/19.12.2017 şi a deciziei de pensionare nr. x/29.03.2018, pe care le-a contestat în termen legal la Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice; obligarea pârâtei la recalcularea şi acordarea pensiei pe o perioadă de cotizare de 44 de ani şi 24,5 zile, perioadă care nu i-a fost luată în considerare, şi anume perioada în care a fost plecat în armată, 26.06.1973-28.11.1974; să fie obligată pârâta a lua în calcul şi grupa I de încadrare din perioada 09.12.1974 - 01.11.1977 la Combinatul Siderurgic Reşiţa şi perioada 10.10.1984-16.07.1986 când a fost încadrat în grupa a II-a la B.; sa dispună să-i fie luate în calcul sporul de vechime de 25%, sporul de noapte de 25%, nefiind luate în considerare adeverinţele nr. x/29.08.2017, nr. y/24.11.2017 şi nr. 26/05.03.2014; să dispună să i se ia în calcul şi perioada de ucenicie 15.09.1968-19.05.1972, conform certificatului nr. x/20.02.2014 emis de Arhivele Naţionale Mehedinţi; să dispună a i se lua în calcul şi cotizaţia pe care a plătit-o conform contractului nr. x/23.09.2016 în cuantum de 447 RON, în perioada 23.09.2016-31.08.2017, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1867/18.12.2019, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii.

Prin decizia civilă nr. 392 din 14 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost admis apelul formulat de reclamantul A., a fost anulată în parte sentinţa apelată şi, în consecinţă, respinsă excepţia lipsei de obiect pentru petitele privind obligarea pârâtei la valorificarea stagiului militar, sporului de noapte, a sporului de vechime, a perioadei de ucenicie şi pentru perioada 23.09.2016-31.08.2017 şi, în rejudecare, a fost admisă, în parte, acţiunea, au fost anulate deciziile de pensionare nr. x/2017, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Caras Severin şi nr. x/29.03.2018, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Timiş; au fost obligate pârâtele la emiterea unor noi decizii cu valorificarea perioadei de un an, cinci luni şi două zile, cât reclamantul a fost militar în termen; a sporului de vechime conform adeverinţei nr. x/05.03.2015 pentru perioada de până la 01.04.2001; a perioadei de ucenicie cuprinsă între 15.09.1968-19.05.1972, conform certificatului nr. x/20.02.2014.

Prin aceeaşi decizie a fost respinsă, în rest, acţiunea privind valorificarea adeverinţelor nr. x/2017 şi nr. 1294/04.04.2014 şi menţinută, în rest, sentinţa cu privire la modul de soluţionare a excepţiei lipsei de obiect pentru petitul ce viza procentul lucrat în grupe superioare de muncă.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în parte şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

În motivare a arătat, în esenţă, că instanţa de apel, în mod nelegal, a menţinut sentinţa cu privire la modul de soluţionare a excepţiei lipsei de obiect pentru petitul ce viza procentul lucrat în grupe superioare de muncă (timp lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, 5 ani, 7 luni şi 9 zile), invocând hotărârea nr. 27328/10.12.2018 a CCC din cadrul CNPP, fără a observa că această hotărâre a fost emisă în timpul litigiului, depăşind termenul legal de 45 zile cu peste 337 zile, 280 zile, 214 zile şi 120 zile de la promovarea în termen legal a contestaţiilor de către reclamant, intimatele-pârâte încălcând prevederile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 208 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Prin adresa din 30.10.2020, recurentul-reclamant a menţionat că nu este de acord ca, în situaţia în care recursul este admis în principiu, să fie soluţionat în completul de filtru, în condiţiile prevăzute de art. 493 din C. proc. civ.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

La 16 octombrie 2020 intimata - pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 13.11.2020 recurentul-reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate pe fondul cauzei şi admiterea recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 februarie 2021 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar recurentul- reclamant a depus un punct de vedere.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 8 iunie 2021.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii .

Recursul are ca obiect decizia nr. 392 din 14 iulie 2020, prin care Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a soluţionat, cu caracter definitiv, acţiunea promovată de contestatorul A. având ca obiect anulare decizii de pensionare şi recalcularea pensiei cuvenite acestuia, fiind astfel, dedus judecăţii un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

De altfel, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

În consecinţă, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, raportat la art. 634 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 392 din 14 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii, Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 392 din 14 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2021.