Negative conflict of jurisdiction over salary claims against a defendant tribunal under the discretionary competence rule for suits against judicial bodies

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24 septembrie 2020 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2020, reclamanţii A., B. şi C. i-au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Mehedinţi, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să îi oblige pe pârâţi la recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu 1 august 2016 până la zi (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015: 484,18+25%= 605.225), precum şi obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 308 din 19 februarie 2021, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut că reclamanţii au calitatea de aprod, respectiv şofer în cadrul Judecătoriei Baia de Aramă, prezentul litigiu având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiţie.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a evocat dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., notând că reclamanţii nu justifică sesizarea Tribunalului Vâlcea ca primă instanţă, ei nefăcând parte din categoria persoanelor prevăzute de art. 127 C. proc. civ., care interzice sesizarea instanţei competente daca este aceea la care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, işi desfaşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia.

Astfel, Tribunalul Vâlcea a reţinut că instanţa competentă este cea prevazută de art. 269 alin. (2) Cod muncii, conform căruia cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Dosarul a fost înregistrat sub acelaşi număr unic pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 31 martie 2021.

Prin sentinţa nr. 114/2021 din 27 aprilie 2021, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, potrivit art. 127 din C. proc. civ., a fost reglementată competenţa facultativă a instanţelor de judecată în cazuri expres prevăzute. Astfel, potrivit alin. (1) se dispune că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfaşoară activitatea." Alineatul al doilea prevede că " În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfaşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

A mai reţinut Tribunalul Mehedinţi că la alin. (21) se dispune că "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

În speţă, constatând că unul dintre pârâţi este Tribunalul Mehedinţi, sunt incidente dispoziţiile alineatului redat anterior.

De asemenea, prin sentinţa de declinare a competenţei, Tribunalul Mehedinţi a apreciat incidente în cauză dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., potrivit căruia în situaţiile în care competenţa teritorială este facultativă, alegerea instanţei competente aparţine reclamantului, iar reclamanţii au sesizat în mod legal Tribunalul Vâlcea.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Vâlcea competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii au învestit Tribunalul Vâlcea cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâţi fiind Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Mehedinţi.

În speţă, reclamanţii au calitatea de aprod, respectiv şofer în cadrul Judecătoriei Baia de Aramă, iar competenţa aparţine, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi au domiciliul sau locul de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., care reglementează competenţa facultativă de soluţionare a litigiilor în care instanţa de judecată competentă potrivit normelor generale are calitatea de pârât.

În conformitate cu aceste dispoziţii legale, în cazul cererii introduse împotriva unei instanţe de judecată, competenţa de soluţionare aparţine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

În speţă, Tribunalul Mehedinţi are calitatea de pârât, prin urmare, este atrasă incidenţa art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios constituţional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, "legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege."

Reclamanţii au învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Vâlcea, aflat în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că aceştia şi-au manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2021.