Negative conflict of jurisdiction resolved by assigning competence to the court of contract execution for IT service rescission claim

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 16 ianuarie 2020 pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/2020, A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună rezoluţiunea contractului de servicii implementare şi de servicii mentenanţă pentru soluţia "C." nr. 483 din 13.09.2018, pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale asumate de către pârâtă şi obligarea acesteia să restituie suma de 172.969,75 RON şi dobânda penalizatoare de 0.1 % aferentă acestei sume, începând cu 01.03.2019(data limită de punere în funcţiune efectivă C.) şi până la data încasării de către reclamantă a întregii sume cerute.

Prin sentinţa civilă nr. 6770 din 15 septembrie 2020, Judecătoria Craiova, secţia Civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut că între reclamantă şi pârâtă s-a încheiat la 13.09.2018 contractul nr. x de servicii implementare şi de prestări servicii de mentenanţă pentru "C.".

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., care statuează că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

A mai reţinut, în speţă, nu sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia:

"În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract", argumentând că în contract părţile nu au prevăzut o clauză prin care să se stipuleze locul unde obligaţia urmează să fie executată.

Astfel, Judecătoria Craiova a apreciat că această normă de competenţă este aplicabilă doar dacă este îndeplinită condiţia ca părţile să fi prevăzut explicit în contract locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiei. În speţă, părţile neindicând în cuprinsul contractului oraşul Craiova sau o altă localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Craiova ca fiind locul executării contractului, instanţa se află în imposibilitatea de a stabili acest loc în momentul în care obligaţia pârâtei a devenit scadentă.

Dosarul a fost înregistrat sub acelaşi număr unic pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă la 30 octombrie 2020.

Prin sentinţa nr. 1213/2021 din 10 februarie 2021, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, secţia Civilă. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a făcut referire la dispoziţiile art. 109, art. 113 alin. (1) pct. 3 şi ale art. 116 din C. proc. civ. şi a constatat că, potrivit art. 2 din contractul nr. x din data de 13.09.2018 încheiat între parţi, obiectul contractului l-a constituit particularizarea C. şi implementarea soluţiei de către furnizorul pârât B. S.R.L. în favoarea beneficiarului A. S.R.L., cu sediul în Craiova, jud. Dolj. Astfel, potrivit art. 3.1.3.8 din contract, configurarea finală şi particularizarea C. conform specificaţiilor tehnice dezvoltate de furnizor - în spaţiile beneficiarului se va face direct la sediul reclamantei sau spaţiile de producţie, depozitare, comercializare agreate de beneficiar, care va asigura accesul furnizorului în aceste spaţii.

În acest context, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că pârâta, deşi figurează cu sediul în Bucureşti, a încheiat un contract de servicii implementare şi mentenanţă pentru o aplicaţie informatică ce urma să fie pusă în executare în spaţiile reclamantei situate în mun. Craiova.

În continuare, instanţa a apreciat incidente în cauză dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora, în situaţiile în care competenţa teritorială este alternativă, alegerea instanţei competente aparţine reclamantului, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti nefiind competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Craiova competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că Judecătoria Craiova a fost învestită de reclamantă cu o cerere de chemare în judecată al cărei obiect principal îl constituie rezoluţiunea contractului nr. x din 13.09.2018.

Regula generală de drept comun în materia competenţei teritoriale este instituită la art. 107 C. proc. civ., care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", în cauză sediul pârâtei aflându-se în Bucureşti.

Prevederile art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial sau dacă reclamantul nu si-a exercitat dreptul de opţiune între mai multe instanţe deopotrivă competente, în caz de competenţă teritorială alternativă.

Pe de altă parte, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevede că: "În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente… instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract."

Înalta Curte constată că, potrivit art. 3.1.3.8 (ii) din contract, configurarea finală şi particularizarea C. conform specificaţiilor tehnice dezvoltate de furnizor - în spaţiile beneficiarului se va face direct la sediul reclamantei sau spaţiile de producţie, depozitare, comercializare agreate de beneficiar, care va asigura accesul furnizorului în aceste spaţii, în cauză sediul reclamantei fiind situat în municipiul Craiova.

Aşadar, părţile au prevăzut în mod expres că, în parte, locul de executare al obligaţiilor asumate prin contract, respectiv configurarea finală şi particularizarea aplicaţiei informatice, este la sediul reclamantei din mun. Craiova, precum şi în spaţiile sale de producţie, depozitare sau comercializare din judeţul Dolj.

Sesizarea Judecătoriei Craiova, instanţa în circumscripţia căreia reclamanta îşi are sediul şi se află locul executării obligaţiei asumate contractual, a fost făcută în acord cu alegerea de competenţă permisă de art. 113 alin. (1) pct. 3 şi art. 116 C. proc. civ., astfel încât în mod corect reclamanta şi-a exercitat dreptul de alegere a instanţei competente în acord cu clauza de la art. 3.1.3.8 din contractul încheiat între părţi.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2021.