Revision request on contradictory administrative judgments: exception of incompetence admitted and case referred to Administrative and Fiscal Section

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 397/2021 din 12 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a admis apelul formulat de apelantul Municipiul Constanţa, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 3172/20.03.2019, pronunţate de Judecătoria Constanţa, în dosarul civil nr. x/2018; a schimbat în tot sentinţa apelată, după cum urmează: a dispus înlăturarea penalităţilor în cuantum de 28.857.120 RON, stabilite prin decizia civilă nr. 4/21.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2016; a anulat executarea silită însăşi, care face obiectul dosarului de executare nr. 391/2018, instrumentat de către B.E.J. B., şi, implicit, a anulat toate actele de executare emise în dosarul execuţional menţionat; a anulat încheierea nr. 13663/13.09.2018, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul civil nr. x/2018 şi a dispus încetarea executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 391/2018, instrumentat de către B.E.J. B.; a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de intimată, având ca obiect obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire, revizuenta A. S.R.L., înregistrată la data de 19 martie 2021, pe rolul

Secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Fiind luată în examinare, cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepţia de necompetenţă a secţiei a II-a civile în soluţionarea prezentei cereri de revizuire, conform prevederilor art. 510 alin. (2) teza I C. proc. civ., invocată de către revizuentă, Înalta Curte urmează să o admită şi să decline competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, astfel cum a fost modificate prin Legea nr. 76/2012 "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: secţia I civilă, secţia a II-a civilă, secţia penală, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie".

Conform prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. Există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Art. 510 alin. (2) C. proc. civ. prevede că:

"În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă.".

În acest sens, se reţine că cererea de revizuire pendinte este motivată pe existenţa contrarietăţii de hotărâri, ceea ce atrage incidenţa normei de excepţie cu privire la instanţa competentă să soluţioneze revizuirea, instituită prin art. 510 alin. (2) teza întâi C. proc. civ.., în considerarea caracterului de ordine publică al regulilor de competenţă în materie, de la care părţile şi instanţa nu pot deroga.

În speţă, prima instanţă, în sensul prevederilor legale menţionate, este Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţa mai mare în grad, în accepţiunea art. 510 alin. (2) teza I din C. proc. civ., fiind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În ceea ce priveşte competenţa completurilor de judecată ale instanţei, aceasta se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanţei, stabilite în funcţie de obiectul cauzei deduse judecăţii.

Competenţa materială (ratione materiae) este reglementată atât sub aspect funcţional (ratione oficii), cât şi sub aspect procesual, şi presupune o delimitare pe verticală, între instanţe de grad diferit, dar şi o delimitare pe orizontală între secţiile specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, conform art. 136 alin. (1) din C. proc. civ., normele aplicabile având caracter de ordine publică.

Potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii, secţia I civilă, secţia a II-a civilă, secţia penală, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie", iar în temeiul alin. (3) al aceluiaşi articol, "La începutul fiecărui an, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la propunerea preşedintelui sau a vicepreşedintelui acesteia, poate aproba înfiinţarea de complete specializate în cadrul secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în funcţie de numărul şi natura cauzelor, de volumul de activitate al fiecărei secţii, precum şi de specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora".

Aşadar, partajarea competenţei funcţionale între secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este instituită, în principal, prin dispoziţiile art. 19 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 304/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin cele ale art. 224 din Legea nr. 71/2011.

Relevant din perspectiva examinată este faptul că, în speţă, primul dosar, soluţionat de instanţa specificată, având nr. 2711/99/2016, a fost soluţionat de către secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, prin urmare, în verificarea modului de învestire a acestei secţii cu soluţionarea cererii de revizuire, cu aplicarea art. 510 alin. (2) teza I din C. proc. civ., se observă că litigiul dintre părţi este guvernat de dispoziţiile din materia contenciosului administrativ.

În atare situaţie, în raport de prevederile legale evocate mai sus, competenţa funcţională de soluţionare a cererii de revizuire revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal, excepţia de necompetenţă invocată de revizuentă fiind întemeiată, urmând a fi admisă, şi, declinată cauza, spre competentă soluţionare, secţiei competente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă, invocată de revizuentă.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 397/2021 din 12 martie 2021, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2021.