Abusive credit contract clauses; nullity of cassation appeal for failure to allege valid illegality grounds

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 21 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.A., constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind dobânda şi modalitatea de modificare a acesteia, cuprinse în art. 3.9., 3.10 şi 3.11 din contractul de credit nr. x din 13 martie 2008 şi constatarea caracterului abuziv şi eliminarea clauzei contractuale privind comisionul de acordare cuprins în art. 3.2., 3.3, 3.8 din contractul de credit nr. x din 13 martie 2008, în cuantum de 1,5% din valoarea totală a facilităţii şi a comisionului de administrare în cuantum de 0,33% calculate la soldul lunar al creditului, cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea sumei încasate cu acest titlu; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta C. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 4792/2018 din 4 mai 2018, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă, şi a declinat, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1597 din 13 noiembrie 2018, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. şi i-a obligat pe aceştia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.985,60 RON, reprezentând onorariu avocat, în favoarea pârâtei C. S.A.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. şi B..

Prin decizia civilă nr. 207 din 22 aprilie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii-reclamanţi şi i-a obligat pe aceştia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.033,41 RON, în favoarea pârâtei C. S.A.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs A. şi B., solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenţii-reclamanţi susţin că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi alin. (3) şi ale art. 6 din Legea nr. 193/2000 întrucât s-a reţinut în mod greşit că a existat o negociere cu privire la clauzele contractuale contestate şi că banca ar fi făcut dovada acestei negocieri. Autorii căii de atac menţionează că intimata-pârâtă a făcut o ofertă cu privire la dobândă, dar cuantumul propus al dobânzii împreună cu comisionul de acordare şi cu cel de administrare ar fi depăşit cuantumul unei dobânzi rezonabile.

Aceleaşi părţi apreciază că transmiterea unei oferte personalizate de către bancă nu echivalează cu negocierea clauzelor contractuale, iar cuantumul comisionului de risc nu este determinat sau determinabil, acesta fiind perceput în mod abuziv. Se mai arată că nici comisionul de administrare nu este raportat la elemente precise, acesta fiind de fapt o dobândă mascată.

Recurenţii-reclamanţi arată că au solicitat intimatei-pârâte explicaţii cu privire la actul adiţional prin care a fost modificată dobânda şi au cerut eliminarea comisionului de administrare din contract, dar că nu au primit răspuns la niciuna din aceste solicitări. În opinia recurenţilor, aceasta dovedeşte dezechilibrul existent între prestaţiile părţilor contractante, precum şi caracterul abuziv al clauzelor în temeiul cărora recurenţii sunt obligaţi să suporte costurile creditului, sub formă de comisioane şi sub forma unei poliţe de asigurare pe care au fost obligaţi să o încheie pentru imobilul achiziţionat cu împrumutul primit de la bancă.

Recurenţii-reclamanţi şi-au întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat este nul.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2020 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Intimata-pârâtă a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a susţinut nulitatea recursului.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că instanţa de recurs are obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurenţi se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulţumire a părţilor poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

În speţă, din expunerea criticilor aduse deciziei recurate rezultă că, deşi a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o reluare a argumentelor prezentate în faţa instanţei de apel şi care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Aspectele legate de oferta înaintată de intimata-pârâtă recurenţilor-reclamanţi la momentul încheierii contractului, de dovada negocierii contractului de credit, de conţinutul actului adiţional şi de corespondenţa dintre părţi sunt aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate în cadrul căii extraordinare de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că prin cererea de recurs nu au fost invocate critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod şi, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 207 din 22 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 207 din 22 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2021.