Territorial jurisdiction for union-represented pension claims: application of union seat versus individual domicile rules under military pension law.

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1527 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei; a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul este reprezentat în instanţă de către A. care are sediul în mun. Galaţi, str. x, jud. Galaţi.

Dreptul de reprezentare în instanţă şi calitatea procesuală activă a sindicatului în acest sens rezultă din dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit cărora în exercitarea atribuţiilor de a apăra drepturile membrilor lor ce decurg din legislaţia muncii în faţa instanţelor de judecată, sindicatele au dreptul de a formula acţiuni în justiţiei în numele membrilor lor.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială în soluţionarea unor astfel de cereri prin decizia nr. 1/21.01.2013 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, s-a hotărât că aceasta este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Tribunalul a reţinut şi faptul că normele privind competenţa teritorială în materia litigiilor de muncă au caracter de ordine publică. Odată ce reclamanţii persoane fizice au înţeles să formuleze acţiunea prin sindicat trebuie să primească aplicare toate prevederile legale incidente în această situaţie, inclusiv aceea referitoare la competenţa instanţei în raza căreia se află sediul reclamantului, al cărei scop este tocmai de a facilita judecata şi a ocroti intereselor reclamanţilor membri de sindicat. Ca atare în speţă nu are relevanţă faptul că domiciliul membrilor de sindicat se află pe raza Tribunalului Iaşi.

Prin sentinţa civilă nr. 597 din 7 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I-a civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2019 la data de 10 octombrie 2019, reclamantul B., prin reprezentant A., a chemat în judecată pârâta CASA SECTORIALĂ DE PENSII A M.A.I., solicitând obligarea acesteia la actualizarea cuantumului pensiei începând cu data de 01.01.2017.

Reclamantul B. este pensionar M.A.I. şi are domiciliul pe raza judeţului Iaşi, iar prin prezenta cerere de chemare în judecată acesta a solicitat actualizarea pensiei militare de stat stabilită prin decizia nr. x/15.11.2011.

Tribunalul a constatat din petitul cererii de chemare în judecată că reclamantul B. este cel care formulează prezenta cerere de chemare în judecată, iar A. are doar calitatea de reprezentant al acestuia, precum şi faptul că reclamantul şi-a ales la domiciliul procesual ales la sediul sindicatului, în vederea comunicării actelor de procedură.

În acest sens, a reţinut şi că salariaţii pot fi reprezentaţi de către sindicat, în raport de prevederile art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată instanţa a reţinut că A. cu sediul în Galaţi are doar calitatea de reprezentant al reclamantului cu domiciliul pe raza judeţului Iaşi, astfel că domiciliul reclamantului determină stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a prezentei cereri de chemare în judecată, care potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii aparţine Tribunalului Iaşi.

Mai mult, normele art. 102 din Legea nr. 223/2015 care reglementează competenţa teritorială, potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului, reprezintă o derogare de la dispoziţiile dreptului comun, derogare prin care se urmăreşte facilitarea accesului la justiţie al reclamantului.

Totodată, în raport de dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., reclamantul a ales să se judece la Tribunalul Iaşi.

De astfel, chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 1/21.01.2013 a statuat că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogat prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă doar în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, ceea ce nu este cazul în prezenta cerere de chemare în judecată, care este formulată de reclamantul persoană fizică, ce a ales să fie reprezentat de sindicat.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speţă, Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, "Jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel", art. 102 statuează că "Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul".

Totodată, Înalta Curte reţine şi faptul că prin decizia nr. 1/2013 din 21/01/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 118 din 1.03.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, au fost admise recursurile în interesul legii declarate de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, s-a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (dispoziţii preluate în art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011), că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. De asemenea, s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Totodată, prezintă relevanţă în cauză dispoziţiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011:

"(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă".

În cauza de faţă, cererea este formulată de reclamantul B., prin reprezentant A., care de altfel semnează şi cererea de chemare în judecată, alături de reclamant, iar sediul său este în municipiul Galaţi.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 mai 2021.