Competence to raise private-order territorial jurisdiction in transport contract disputes: prohibition on ex officio declaration of incompetence

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3178/CC din 29 octombrie 2020, Judecătoria Deva, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topliţa.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Topliţa, având în vedere că sediul pârâtului este în circumscripţia acestei instanţe, la adresa din jud. Harghita.

Prin sentinţa civilă nr. 321 din 08 aprilie 2021, Judecătoria Topliţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi de declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că în speţă a fost încheiat un contract de transport între profesionişti.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, instanţa a considerat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 1027 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 107 alin. (1) şi la art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., competenţa teritorială fiind alternativă, fiind competentă fie judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul pârâta, fie judecătoria locului de plecare sau de sosire, având în vedere că cererea izvorăşte dintr-un contract de transport.

A mai arătat, de asemenea, instanţa că potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente şi că reclamanta, prin formularul de cerere a precizat expres că a învestit Judecătoria Deva cu cererea de valoare redusă conform art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., aceasta fiind instanţa locului de descărcare a transportului.

Instanţa a mai reţinut că Judecătoria Deva a fost învestită cu o cerere de valoare redusă, iar potrivit art. 1027 alin. (2) C. proc. civ., competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.

În raport de aceste dispoziţii, instanţa a constatat că, pentru a putea fi invocată din oficiu, necompetenţa trebuie să fie de ordine publică.

Astfel, în măsura în care necompetenţa este de ordine privată, instanţa învestită de reclamant nu putea invoca din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, acest atribut revenind exclusiv pârâtului, care putea sesiza instanţa cu această excepţie prin întâmpinare sau în cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Aşadar, dacă necompetenţa este de ordine privată, instanţa sesizată rămâne competentă să judece litigiul, neavând posibilitatea să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Deva, secţia Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea cu valoare redusă întemeiată pe dispoziţiile art. 1026 şi urm. din C. proc. civ.

Instanţa competentă să soluţioneze cererea este judecătoria, raportat la prevederile art. 1028 alin. (1) din C. proc. civ., alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuând:

"Competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun."

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1), coroborat cu art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar în cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, mai este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire.

Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 116 C. proc. civ.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului.

Raportat la aceste considerente, Judecătoria Deva nu putea, din oficiu, să invoce necompetenţa în soluţionarea cererii, raportat la dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Deva, secţia Civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 mai 2021.