Revision for contradictory judgments denied due to lack of triple identity of parties, object, and cause

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Târgu - Mureş, secţia I civilă, revizuenta S.N.G.N. ROMGAZ S.A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 535/A din 15 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Târgu - Mureş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

În motivarea cererii, S.N.G.N. ROMGAZ S.A. susţine că decizia atacată este contrară deciziei civile nr. 312/A din 28 iulie 2020, pronunţate de către Curtea de Apel Târgu - Mureş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Revizuenta arată că prin sentinţa civilă nr. 550/2020 din 21 iulie 2020, pronunţată în cauza care formează obiectul dosarului nr. x/2020, Tribunalul Mureş a admis acţiunea civilă formulată de către reclamantul A. şi a dispus, în consecinţă, anularea deciziei civile nr. 36 din 16 ianuarie 2020 prin care acesta a fost revocat din funcţia de director economic interimar la Sucursala Târgu Mureş din cadrul S.N.G.N. ROMGAZ S.A, totodată, dispunându-se repunerea acestuia în situaţia anterioară emiterii deciziei contestate cu obligarea sa la plata diferenţelor salariale, indexate cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta S.N.G.N. ROMGAZ S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 535/A din 15 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu - Mureş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020., s-a dispus respingerea apelului ca nefondat.

Prin decizia nr. 312/A, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în cauza care formează obiectul dosarului nr. x/2019 instanţa de apel a statuat în mod definitiv asupra întinderii şi existenţei dreptului pârâtei S.N.G.N. ROMGAZ S.A. de a numi şi revoca salariaţi numiţi în funcţii de conducere în mod interimar.

Revizuenta susţine că, în ceea ce priveşte efectul pozitiv al lucrului judecat, acesta se impune şi într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. În acest sens, puterea de lucru judecat, în forma prezumţiei, vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti. Această prezumţie nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice cu ocazia judecăţii anterioare.

Cele două cauze, astfel cum susţine revizuenta, deşi au obiect identic, au fost soluţionate în mod contradictoriu de Curtea de Apel Târgu Mureş.

Astfel, dacă în cauza care formează obiectul dosarului nr. x/2019, soluţionat prin decizia civilă nr. 312/A din 28 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, instanţa de control judiciar a statuat în mod definitiv asupra întinderii şi existenţei dreptului său de a numi şi revoca salariaţi numiţi în funcţii de conducere în mod interimar, însă, prin decizia civilă nr. 535/A din 15 octombrie 2020, aceeaşi instanţă a pronunţat o hotărâre potrivnică.

Revizuenta mai susţine că respingerea apelului în cauza care formează obiectul dosarului nr. x/2020, pe lângă faptul că generează o practică judiciară neunitară la nivelul aceleiaşi curţi de apel, încalcă în mod flagrant efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al deciziei civile nr. 312/A din 28 iulie 2020, pronunţate de către Curtea de Apel Târgu Mureş în cauza ce formează obiectul dosarului x/2019

De asemenea, mai arată că instanţa de control judiciar, în soluţionarea apelului în cauza care formează obiectul dosarului nr. x/2020 nu a ţinut cont în mod neîntemeiat de problematica dezlegată în cauza care formează obiectul dosarului nr. x/2019, deşi reprezentantul convenţional a depus la dosarul cauzei decizia civilă nr. 312 A/2020.

Astfel, această practică judiciară contradictorie generează şi o lipsă de stabilitate a raporturilor de muncă în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea unităţii, revizuenta fiind practic în imposibilitatea de a putea distinge între legalitatea sau nelegalitatea numirii în mod succesiv a unor salariaţi în funcţii interimare pentru asigurarea continuităţii activităţii.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 şi următoarele C. proc. civ.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Târgu-Mureş şi a solicitat trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 112/A din 23 februarie 2021, pronunţată de Curtea de apel Târgu-Mureş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 martie 2021.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vin să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Este adevărat că autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă, însă, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analiza soluţiilor pe care instanţa de revizuire le poate adopta impune concluzia că numai efectul negativ al autorităţii de lucru judecat poate fi valorificat ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu recunoaşte posibilitatea ca acelaşi litigiu să fie soluţionat de două ori, în raport de dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3), raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu se verifică tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că în dosarul nr. x/2020, soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 535/A din 15 octombrie 2020, S.N.G.N. ROMGAZ S.A. are calitate de pârâtă, iar reclamant este A., iar în dosarul nr. x/2019, soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 312/A din 28 iulie 2020, S.N.G.N. ROMGAZ S.A.. are calitate de pârâtă, iar reclamant este B..

Reiese astfel, că în raport de această din urmă decizie, nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi.

Aşadar, nu poate fi reţinută contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerinţele impuse de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identităţii de părţi făcând de prisos analizarea celorlate condiţii impuse de norma legală.

Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.N.G.N. ROMGAZ S.A. împotriva deciziei nr. 535/A din 15 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.N.G.N. ROMGAZ S.A. împotriva deciziei nr. 535/A din 15 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 mai 2021.