Invalidity of cassation appeal for mischaracterizing factual disagreements as violations of substantive civil law norms

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, la data de 15.01.2019 şi înregistrată sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei CEZ VÂNZARE S.A., la plata de despăgubiri morale în sumă de 650.000 euro, sumă reprezentând prejudiciul moral cauzat prin debranşarea ilegală a locuinţei în perioada 12 februarie 2013 -01 noiembrie 2013.

Prin sentinţa nr. 114 din 28 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâta CEZ VÂNZARE S.A.

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.; a fost obligată pârâta CEZ VÂNZARE S.A. la plata sumei de 30.000 RON, daune morale către reclamantă.

Prin decizia nr. 531 din 3 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A. împotriva sentinţei nr. 114din 28 octombrie 2019, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

A fost schimbată sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a fost respinsă acţiunea ca prescrisă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs.

În susţinerea recursului declarat, recurenta-reclamantă arată că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 2.528 alin. (1) şi alin. (2) teza a II-a, art. 2.537 alin. (1), art. 2.541 alin. (3), art. 1.357, art. 1.359, art. 1.381, art. 1.384 alin. (3) C. civ., raportat la dispoziţiile art. 61 alin. (2), art. 252 C. civ. şi la art. 22, art. 32, art. 33 şi art. 34 din Constituţie.

Recurenta-reclamantă apreciază că instanţa de apel a admis în mod eronat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

În opinia recurentei-reclamante, prima instanţă s-a raportat la data de 23.11.2016, având în vedere adresa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 2292/25.11.2016 şi bonul de mişcare contor nr. x din 23.11.2016.

De asemenea, recurenta-reclamantă susţine că debranşarea locuinţei sale s-a realizat în noaptea de 11-12.02.2013, când instalaţiile şi echipamentele electrice au fost demontate şi însuşite prin ruperea sigiliilor de către un salariat al S.C. B. S.R.L.

Totodată, astfel cum arată recurenta-reclamantă, debranşarea a fost realizată la solicitarea CEZ DISTRIBUŢIE S.A., în baza unui preaviz emis de CEZ ROMÂNIA S.A.

Recurenta-reclamantă invocă faptul că până la 23.11.2016, nu a cunoscut cine este direct răspunzător pentru fapta ilicită.

Potrivit recurentei-reclamante, instanţa de apel nu a expus nici un argument care să justifice admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune. Arată că locuinţa debranşată timp de 4 ani aparţine familiei sale şi că nu a putut promova acţiunea pentru acordarea daunelor morale înainte de a cunoaşte cine este autorul prejudiciului.

Totodată, recurenta-reclamantă susţine că nu a putut să demareze acţiunea înainte ca instanţele de judecată să constate, conform dispoziţiilor art. 35 C. proc. civ., inexistenţa datoriilor la energie electrică, precum şi săvârşirea faptelor ilicite prin încălcarea de către CEZ VÂNZARE S.A. a dispoziţiilor Legii nr. 123/2012.

Hotărârea recurată contravine, în opinia recurentei-reclamante, deciziei nr. 807/16.10.2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, precum şi deciziei nr. 2043 din 12 noiembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, iar la data de 20 mai 2021 a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurenta-reclamantă.

Conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) statuând sancţiunea nulităţii pentru ipoteza în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a indicat ca temei de drept al cererii dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă şi motivarea insuficientă, casarea intervenind, de regulă, în cazul în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv, când hotărârea cuprinde considerente contradictorii, precum şi în cazul în care lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Recurenta-reclamantă nu a expus argumente în susţinerea motivului de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Casarea unei hotărâri, conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greşită a normei corespunzătoare situaţiei de fapt, încălcarea unor principii generale de drept.

Recurenta-reclamantă susţine că hotărârea este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 2.528 alin. (1) şi alin. (2) teza a II-a, art. 2.537 alin. (1), art. 2.541 alin. (3), art. 1.357, art. 1.359, art. 1.381, art. 1.384 alin. (3) C. civ., raportat la dispoziţiile art. 61 alin. (2), art. 252 C. civ.

Înalta Curte constată că, în expunerea argumentelor, recurenta-reclamantă invocă faptul că instanţa de apel a admis în mod greşit excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, expunând pe larg situaţia de fapt şi făcând trimitere la înscrisurile administrate în cauză.

Recurenta-reclamantă tinde, prin expunerea acestor critici, la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Înalta Curte reţine că argumentele expuse de recurenta-reclamantă reprezintă nemulţumirea acesteia cu privire la soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, vizând aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate.

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, cerinţe care nu au fost respectate de către recurenta-reclamantă.

Având în vedere cele reţinute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 531 din 3 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 531 din 3 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 mai 2021.