Appeal against dismissal of constitutional exception over insurance statute of limitations rejected as inadmissible

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, având în vedere neîndeplinirea condiţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, instanţa reţinând că, în speţă, au fost invocate aspecte ce ţin de interpretarea dispoziţiilor legale.

Împotriva acestei încheieri, pârâta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, pentru următoarele motive:

În opinia recurentei-pârâte, încheierea civilă atacată, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 2.519 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., încalcă dispoziţiile art. 29 alin. (1), (2) şi 3, cu raportare la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În acest sens, recurenta-pârâtă susţine că cererea formulată îndeplineşte condiţiile impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, având legătură cu soluţionarea cauzei aflată în recurs, fiind legată de soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată în faţa instanţei de fond şi supusă criticii în apel şi în recurs.

Recurenta-pârâtă reproduce o parte din argumentele expuse în susţinerea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susţinând că art. 2.519 alin. (2) din noul C. civ. este constituţional numai în măsura în care, acelaşi termen de prescripţie de 2 ani este incident şi pentru cealaltă parte (firma de asigurare) pentru eventualele pretenţii derivând din contractul de intermediere în asigurări.

În acest sens, recurenta-pârâtă susţine că, din moment ce, în ceea ce o priveşte, este prevăzut termenul de prescripţie de 2 ani pentru renumeraţia (ca broker de asigurare) ce i se cuvine din contractul de intermediere, acelaşi termen de prescripţie de 2 ani trebuie să fie incident şi pentru cealaltă parte contractuală (firma de asigurare) pentru eventualele pretenţii derivând din acelaşi contract.

Totodată, recurenta-pârâtă arată că este îndeplinită şi condiţia impusă de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, întrucât deţine calitatea de recurentă în cauză, precum şi condiţia prevăzută la alin. (3) din acelaşi text de lege, deoarece nu fac obiectul cererii de sesizare dispoziţii constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Intimata-reclamantă S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia."

Sesizarea Curţii Constituţionale nu se face direct, Legea nr. 47/1992 stabilind un veritabil filtru, în virtutea căruia instanţa efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, în funcţie de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Instanţa nu are atribuţii de jurisdicţie constituţională, aşa încât verificarea condiţiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, fiind verificată numai admisibilitatea acesteia.

În cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale sunt prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, respectiv: "1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

Această condiţie este esenţială pentru justificarea admiterii de către instanţa de judecată a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, altfel sesizarea ar constitui o problemă de interpretare a legii, atribuţie care intră în competenţa instanţelor judecătoreşti.

Or, prin susţinerile recurentei-pârâte nu este relevată incompatibilitatea dispoziţiilor legale care formează obiectul sesizării cu prevederile şi principiile de ordin constituţional, ci este propusă o interpretare a dispoziţiilor legale dintr-o perspectivă proprie părţii, respectiv că art. 2.519 alin. (2) din noul C. civ. este constituţional numai în măsura în care, acelaşi termen de prescripţie de 2 ani este incident şi pentru cealaltă parte contractuală (firma de asigurare) pentru eventualele pretenţii derivând din contractul de intermediere în asigurări.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte reţine că aspectele invocate de către recurenta-pârâtă, care vizează interpretarea unor prevederi legale, nu pot face obiectul sesizării Curţii Constituţionale.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 mai 2021.