Grid connection pact lawfully lapsed; user's rescission and damages claims rejected

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2909/03.10.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţiile nulităţii cererii, prematurităţii şi inadmisibilităţii, ca neîntemeiate. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.-în insolvenţă-prin administrator judiciar CII B. şi prin administrator special C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A. şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (în privinţa căreia a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive), ca neîntemeiată. A admis cererile de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei, formulate de intervenienţii D. S.A.. A respins cererea de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei, formulată de intervenienta E.-în reorganizare judiciară, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1786/A din 30 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi apelanta-intervenient accesoriu E. S.R.L., şi apelul incident formulat de apelanta pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT A ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. (C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA SA) împotriva încheierilor de şedinţă din 16.12.2016, 24.05.2017 şi sentinţei civile nr. 2909/03.10.2018, de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Între Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A., în calitate de "operator", şi A. S.R.L., în calitate de "utilizator", s-a încheiat contractul de racordare la RET a CEE 600 Mw din zona localităţii Cogealac judeţul Constanţa prin extinderea staţiei electrice 400 F. nr. C63/18.02.2011 .

Conform art. 5.1 lit. d) din contract reclamanta şi-a asumat obligaţia de a prezenta toate acordurile şi declaraţiile proprietarilor terenului, în original, autentificate de un notar public, pentru ocuparea sau traversarea terenului, precum şi pentru exercitarea de către operator a drepturilor de uz şi servitute asupra terenurilor afectate de instalaţia de racordare.

Potrivit art. 5.1 lit. e) din contract, începerea lucrărilor a fost condiţionată inclusiv de prezentarea documentelor pentru terenurile aferente staţiei electrice 400 F. (investiţie G. SRL) şi pentru extinderea staţiei electrice 400 F. (investiţie A.) pentru toate tarlalele ocupate.

Conform art. 5.2, 5.4, 20.5 din contract, termenul limită pentru îndeplinirea tuturor condiţiilor suspensive era 6 luni de la data semnării, iar în cazul neîndeplinirii lor în termen, contractul încetează de plin drept, fără nicio altă formalitate prealabilă, fără nicio notificare suplimentară şi fără intervenţia instanţei de judecată (pact comisoriu de gradul IV).

Articolul 5.3 din contract prevede că imediat după îndeplinirea tuturor condiţiilor suspensive, părţile vor semna un proces-verbal prin care se va confirma îndeplinirea condiţiilor suspensive spre deplina satisfacţie a părţilor. După semnarea acestui proces-verbal, operatorul poate începe lucrările.

Prin actul adiţional nr. x/18.05.2012 la contract, aflat la dosar CAB secţia a VIII-a, părţile au convenit prelungirea termenului de îndeplinire a condiţiilor suspensive până la data de 18.08.2012.

Având în vedere dispoziţiile art. 102 alin. (1) din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului C. civ., contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat. Ţinând cont de faptul că data încheierii contractului se situează înainte de intrarea în vigoare a noului C. civ. (01.10.2011), respectiv la 18.02.2011, în mod corect prima instanţă a reţinut că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile C. civ. 1864.

Apelantele E. S.R.L. şi A. au invocat nelegalitatea clauzei cuprinsă în art. 5.1 lit. e) din contract, pe motiv că revenea intimatei CNTEE Transelectrica obligaţia de a deveni proprietar al terenului pe care era amplasată staţia de 400 F., deoarece, conform contractului încheiat între G. S.R.L. şi CNTEE Transelectrica, G. avea obligaţia contractuală ca, simultan întocmirii procesului-verbal la finalizarea lucrărilor asupra staţiei 400 F., să transfere dreptul de proprietate asupra terenului aferent acesteia către CNTEE Transelectrica S.A.

Curtea a constatat că, la data încheierii contractului de racordare între apelantareclamantă şi CNTEE TRANSELECTRICA S.A. (18.02.2011), G. nu a transmis dreptul de proprietate cu privire la terenul pe care a fost amplasată staţia de 400 F. (investiţie G.) către CNTEE TRANSELECTRICA S.A., deoarece contractul de vânzare-cumpărare prin care G. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului fusese anulat prin sentinţa civilă nr. 17222/03.11.2009 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2008, în care s-a admis acţiunea formulată de Comuna Cogealac prin care s-a invocat nulitatea titlului de proprietate emis în baza Legii 18/1991 şi a actelor de vânzare subsecvente, terenul aferent staţiei 400 F. reîntorcându-se în patrimoniul Comunei Cogealac.

Potrivit art. 32 lit. d) din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public, H.G. nr. 90/2008, în vigoare la data încheierii şi executării contractului în litigiu, pentru încheierea contractului de racordare, utilizatorul va anexa la cerere acordurile proprietarilor terenului, în original, autentificate de un notar public, pentru ocuparea sau traversarea terenului, precum şi pentru exercitarea de către operatorul de reţea a drepturilor de uz şi de servitute asupra terenurilor afectate de instalaţia de racordare (numai în cazurile în care instalaţia de racordare este destinată în exclusivitate racordării unui singur loc de producere sau de consum).

În consecinţă, s-a reţinut în mod corect de prima instanţă că această clauză transpune o dispoziţie legală şi, prin urmare, nu contravine legii, iar contractul trebuie interpretat şi executat cu respectarea principiului autonomiei de voinţa (inclusiv în privinţa realizării condiţiei suspensive asumate de către reclamantă). Apelanta-reclamantă A. şi-a asumat în mod valabil şi conştient, prin reprezentantul său legal, obligaţia de a obţine acordul proprietarilor terenurilor, autentificate de un notar public pentru ocuparea sau traversarea terenului şi pentru exercitarea de către operatorul de reţea a drepturilor de uz şi servitute. Întrucât staţia electrică ce urma să fie realizată de reclamantă reprezenta o extindere a Staţiei Electrice de 400 F., reclamanta şi-a asumat obligaţiile menţionate mai sus şi cu privire la terenul pe care era amplasată staţia de 400 F..

Faţă de dispoziţiile contractuale şi prevederile art. 32 lit. d) din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public, H.G. nr. 90/2008, apelanta-reclamantă nu avea obligaţia de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenului şi de a-l transmite către CNTEE Transelectrica, ci doar de a obţine acordul proprietarului pentru traversarea terenului de noua staţie electrică şi de constituire a drepturilor de uz şi servitute asupra terenurilor afectate de instalaţia de racordare, obligaţie ce nu era imposibil de realizat.

Tocmai situaţia litigioasă în care s-a aflat terenul pe care era amplasată Staţia Electrică de 400 F. a făcut necesară obţinerea acordului proprietarului, deoarece investitorul iniţial G. S.R.L. nu a mai transmis dreptul de proprietate asupra terenului către CNTEE Transelectrica S.A., titlul său de proprietate fiind anulat. Apelanta A. nu poate invoca în justificarea neîndeplinirii propriei obligaţii asumate prin contract neîndeplinirea de către G. a obligaţiilor asumate printr-un alt contract încheiat cu CNTEE Transelectrica în care apelantele nu sunt parte.

Soluţia tehnică de extindere a Staţiei Electrice de 400 F. a fost stabilită de CNTEE TRANSELECTRICA S.A. prin avizul tehnic de racordare şi contractul de racordare, pentru a putea gestiona unitar energia introdusă în SEN prin cele două centrele electrice adiacente.

Reclamanta, beneficiara avizului tehnic de racordare şi, parte în contractul de racordare, nu a contestat în instanţă soluţia tehnică propusă de CNTEE Transelectrica, aceasta rămânând definitivă.

De asemenea, Curtea de Apel a constatat că respectiva clauză contractuală este în acord cu dispoziţiile art. 969 C. civ. şi art. 16 din Legea energiei electrice nr. 13/2007 (în vigoare la data încheierii şi executării contractului, fiind abrogată la 05.10.2012), care prevede că: lucrările de realizare şi retehnologizare ale capacităţilor energetice pentru care se acordă autorizaţii, precum şi activităţile şi serviciile pentru care se acordă licenţe sunt de interes public, cu excepţia celor care sunt destinate exclusiv satisfacerii consumului propriu al titularului autorizaţiei sau licenţei. Asupra terenurilor şi bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori juridice şi asupra activităţilor desfăşurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităţii energetice, titularii autorizaţiilor de înfiinţare şi titularii licenţelor beneficiază, în condiţiile legii, pe durata lucrărilor de realizare şi retehnologizare, respectiv de funcţionare a capacităţii energetice, de următoarele drepturi: a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării capacităţii energetice, obiect al autorizaţiei; b) dreptul de uz pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii, obiect al autorizaţiei de înfiinţare, pentru reviziile, reparaţiile şi intervenţiile necesare; c) servitutea de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană pentru instalarea de reţele electrice sau alte echipamente aferente capacităţii energetice şi pentru acces la locul de amplasare a acestora, în condiţiile legii; d) dreptul de a obţine restrângerea sau încetarea unor activităţi care ar putea pune în pericol persoane şi bunuri; e) dreptul de acces la utilităţile publice. Drepturile de uz şi de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar conţinutul acestora este prevăzut la art. 19 şi se exercită pe toată durata existenţei capacităţii energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacităţi în funcţiune, reparaţiei, reviziei, lucrărilor de intervenţie în caz de avarie.

Art. 15 alin. (2) din Legea nr. 13/2007, forma în vigoare la data semnării contractului, prevede că terenurile pe care urmează a se realiza capacităţi noi trebuie să fie în proprietate publică sau în proprietatea celui care solicită să i se emită o autorizaţie de înfiinţare. Ca urmare, în acord cu dispoziţiile legale, CNTEE TRANSELECTRICA a impus reclamantei A. S.A. să facă această dovadă, sau cel puţin, acordul proprietarilor terenurilor de constituire a drepturilor de us şi servitute. Obligaţia revenea reclamantei A. şi în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea 13/2007 care prevede că titularul drepturilor reale este şi titularul autorizaţiei de înfiinţare.

Faţă de aspectele prezentate, condiţiile suspensive stipulate în contractul de racordare au fost considerate necesare. Apelanta-reclamantă A., în calitatea sa de investitor, a demarat demersurile pentru construirea unei staţii electrice şi s-a adresat CNTEE TRANSELECTRICA S.A. pentru încheierea contractului racordare la reţea şi pentru obţinerea avizului tehnic. Reclamanta avea obligaţia de a face dovada că îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege pentru amplasarea staţiei electrice. Prin contractul de racordare, CNTEE TRANSELECTRICA S.A. a acordat reclamantei un termen de graţie până la care aceasta să facă dovada existenţei drepturilor menţionate. Astfel, dacă solicitantul făcea dovada drepturilor pe care chiar legea le impunea, atunci contractul producea efecte juridice, iar dacă nu se făcea această dovadă contractul înceta, conform art. 20.5 din contract.

Conform art. 40 alin. (2) coroborat cu art. 36 it. B din Regulamentul anexă la H.G. nr. 90/2008 CNTEE TRANSELECTRICA era beneficiara drepturilor reale, prin urmare, trebuia să se asigure că acestea existau în patrimoniul apelantei-reclamante şi că aceasta i le putea transmite în mod valabil. În caz contrar s-ar fi dezvoltat un proiect energetic pe terenuri pentru care nu existau drepturile reale prevăzute de lege, ceea ce ar fi contravenit dispoziţiilor legale menţionate. Apelantele E. S.R.L. şi A. nu au indicat nici un text de lege care impune obligaţia CNTEE Transelectrica să facă ea însăşi demersuri pentru a deveni proprietar al terenurilor pe care sunt amplasate staţiile electrice. De asemenea, nu s-a indicat nici un text de lege care interzică condiţia suspensivă ce face obiectul cererii în anulare şi nici un text de lege care să atragă nulitatea clauzei contestate.

Prin urmare, Curtea de Apel a constatat că reclamanta A. nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală stipulată în art. art. 5.1 lit. d) din contractul de racordare la RET a CEE 600 Mw din zona localităţii Cogealac judeţul Constanţa prin extinderea staţiei electrice 400 F. nr. C63/18.02.2011.

Astfel, în minuta din data de 11.09.2011 se menţionează că, având în vedere litigiul aflat pe rolul instanţei de judecată, între CNTEE TRANSELECTRICA S.A. şi S.C. G. S.R.L., nu s-a încheiat contractul de superficie pentru terenurile aferente Staţiei Electrice 400 F., astfel încât, A. S.R.L. va transmite până la noul termen de îndeplinire a condiţiilor suspensive stabilit prin actul adiţional nr. x/18.08.2011 la contractul nr. x/18.02.2011 (18.08.2012) toate documentele care dovedesc îndeplinirea în totalitate a condiţiilor suspensive menţionate la pct. 5.1 din contract. Astfel, la data de 11.09.2011, reclamanta nu îşi îndeplinise în totalitate obligaţiile contractuale. Apelantele au depus la dosar, în dovedirea obligaţiei prevăzută la art. 5.1 lit. d) proiecte de contracte de vânzare-cumpărare, nesemnate şi neautentificate ce nu pot face dovada dreptului de proprietate.

În ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.10.2011 de BNP H. şi I. prin care reclamanta a cumpărat sub condiţie suspensivă de la Comuna Cogealac parcela Nst 638/1/aferenta staţiei 400 F., s-a reţinut că reclamanta dobândea dreptul de proprietate doar în ipoteza realizării condiţiei suspensive şi anume ca recursul împotriva 17222/03.11.2009 să fie respins. Recursul împotriva sentinţei civile nr. 17222/03.11.2009 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2008 a fost însă admis prin decizia nr. 190/13.09.2016 a Tribunalului Constanţa, titlurile de proprietate ale dobânditorilor subsecvenţi de bunăcredinţă, printre care şi G. S.R.L., fiind menţinute ca valabile. Condiţia suspensivă este aceea de a cărei îndeplinire depinde eficacitatea obligaţiei. Având în vedere că nu s-a îndeplinit condiţia suspensivă, reclamanta nu a devenit proprietara terenului. Contrar susţinerilor apelantelor, în Cartea Funciară, s-a dispus doar înscrierea provizorie a dreptului de proprietate, la îndeplinirea condiţiei suspensive (rămânerea definitivă a sentinţei civile nr. 17222/03.11.2009).

Cu privire la rezoluţiunea contractului, Curtea de Apel a constatat că reclamanta este cea care nu şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile contractuale, astfel încât nu este îndreptăţită să solicite rezoluţiunea contractului.

Potrivit dispoziţiilor art. 20.5 din contractul încheiat între părţi, în cazul în care condiţiile suspensive nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la art. 5.2 de la data semnării, contractul încetează de plin drept, fără nicio altă formalitate prealabilă, fără nicio notificare suplimentară şi fără intervenţia instanţei de judecată, această clauză constituind un pact comisoriu de gradul IV. În cazul în care contractul va înceta pentru neîndeplinirea condiţiilor suspensive, atunci operatorul va returna utilizatorului scrisoarea de garanţie bancară şi va reţine avansul ca penalitate.

În speţă, contractul a încetat prin neîndeplinirea condiţiilor suspensive în termenul contractual, astfel cum a fost prelungit prin actul adiţional nr. x/18.05.2012, respectiv 18.08.2012, deoarece nu s-a făcut dovada îndeplinirii în totalitate a condiţiilor suspensive prevăzute la art. 5.1 din contract, astfel încât nu mai poate fi dispusă în speţă rezoluţiunea.

În aceste condiţii, în lipsa stabilirii vreunei culpe a pârâtei CNTEE Transelectrica S.A., apare neîntemeiată si solicitarea reclamantei de restituire a avansului şi de obligare a pârâtei CNTEE TRANSELECTRICA la plata cheltuielilor directe ocazionate de executarea obligaţiilor cuprinse în contractul de racordare, a preţului terenurilor cumpărate de reclamantă şi a dobânzii legale aferente acestor sume.

Apelanta-reclamantă A. a mai susţinut că, prin adresa nr. x/16.12.2011, CNTEE Transelectrica a refuzat încheierea procesului-verbal de îndeplinire a condiţiilor suspensive şi executarea contractului de racordare condiţionând expres ca orice act să fie semnat şi de A. (Scweiz) AG reprezentată prin K., deşi, susţine apelanta, la acea dată, A. (Scweiz) AG nu mai avea calitatea de asociat.

Prin adresa menţionată, pârata comunicat A. S.R.L. două variante: modificarea contractului nr. C63/I8.02.2011, prin act adiţional prin care să se prelungească termenul de îndeplinire a condiţiilor suspensive, act care a şi fost încheiat la data de 18.05.2012, sau încheierea procesului-verbal de îndeplinire a condiţiilor suspensive în condiţiile în care la data de 16.12.2011, se făcea dovada îndeplinirii condiţiei suspensive a dreptului de folosinţa asupra suprafeţei de teren necesara construirii si exploatării extinderii Staţiei F., respectiv dovada încheierii unui contract privind constituirea unor drepturi de servitute si superficie cu proprietarul terenului (S.C. G. SRL).

Din moment ce pârâta a fost de acord cu prelungirea termenului de îndeplinire a condiţiilor suspensive, nu se poate reţine reaua-credinţă a acesteia, astfel cum susţine apelanta-reclamantă.

Referitor la susţinerile apelantei-reclamante cu privire la adresa nr. x/16.12.2011 a CNTEE Transelectrica, s-a constatat că, pe de-o parte, refuzul CNTEE Transelectrica a fost justificat prin neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către reclamantă iar, pe de altă parte, conform actului constitutiv al A., administrarea societăţii se face de către K.. Prin Notificarea nr. 35814/05.12.201 1, A. (SCHWEIZ) AG, în calitate de asociat majoritar al A. S.R.L., reprezentată legal prin dl. K., a comunicat pârâtei existenţa unor situaţii litigioase între A. (SCHWEIZ) AG şi A. S.R.L.

Conform certificatului constatator eliberat de ONRC, la data de 05.05.2016, A. avea ca asociaţi pe A. (Scweiz) AG cu 95% din părţile sociale şi L. cu 5% din părţile sociale. Prin sentinţa civilă nr. 6945/11.06.2015 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă prin respingerea recursului, prin decizia civ. nr. 32/11.02.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa, fost respinsă opoziţia la executare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2011 al BEJ M. şi N., transmiterea părţilor sociale ale S.C. A. S.R.L. către E. S.R.L. rămânând definitivă. Potrivit susţinerilor apelantei E. S.R.L., abia la data de 19.08.2016 s-a menţionat în Registrul Comerţului modificarea structurii asociaţilor, L. fiind menţionat ca unic asociat al reclamantei A., iar, atâta vreme cât nu s-au efectuat menţiunile corespunzătoare în Registrul Comerţului, eventualele modificări în structura acţionariatului sau administrarea societăţii nu pot fi opozabile CNTEE TRANSELECTRICA S.A..

Faţă de situaţia prezentată, Curtea de Apel a reţinut că intervenientul A. (Scweiz) AG şi-a justificat interesul, personal, legitim, născut şi actual, câtă vreme la data de 05.05.2016 figura în Registrul Comerţului cu 95% din părţile sociale ale A., conform menţiunilor din Registrul Comerţului. Împrejurarea că între A. (Scweiz) AG, A. şi L. existau procese pe rol cu privire la părţile sociale ale A. nu lipseşte de interes cererea de intervenţie accesorie.

Atât apelanta-intervenient accesoriu E. S.R.L., cât şi aplelanta-reclamantă A. au solicitat prin cereri completatoare, respingerea cererii de intervenţie accesorie formulată de D. S.A., respingerea cererii de intervenţie accesorie a S.C. A. (Scweiz) AG şi admiterea cererii de intervenţie accesorie formulată de intervenienta E. S.R.L., fără a formula în concret nicio critică.

Câtă vreme cererea principală a fost respinsă, cererile de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei se impunea a fi admise întrucât prin aceste cereri, intervenienţii au formulat apărări ce au sprijinit poziţia pârâtei, care a câştigat procesul. Cererea de intervenţie accesorie formulată de E. S.R.L. în favoarea reclamantei a fost în mod corect respinsă, ca urmare a respingerii cererii principale.

Apelanta-pârâtă CNTEE TRANSELECTRICA S.A. a formulat apel împotriva încheierii din 16.12.2016, prin care instanţa a respins excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată, împotriva încheierii din data de 24.05.2017, prin care a fost respinsă excepţia lipsei de obiect şi împotriva sentinţei civile nr. 2909/03.10.2018 cu privire la soluţia de respingere a excepţiei nulităţii cererii precizatoare şi prematurităţii acţiunii.

Criticile formulate de apelanta-pârâtă împotriva încheierii 16.12.2016 au fost respinse. În speţă, chiar dacă s-a constatat nelegalitatea autorizaţiei de construire nr. x/2008 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa prin care s-a autorizat realizarea staţiei 400 F., iar D. S.A. a solicitat încetarea valabilităţii garanţiei bancare nr. x/21.03.2011, interesul reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată este născut, legitim, actual şi personal, deoarece reclamanta nu a solicitat executarea contractului, ci nulitatea unei clauze contractuale, rezoluţiunea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiilor de către pârâtă şi obligarea pârâtei la plata de despăgubiri. Reclamanta nu urmăreşte realizarea staţiei electrice (pentru care este necesară autorizaţia de construire), ci repararea prejudiciilor pe care le invocă în legătură cu pretinsa neexecutare a contractului de către pârâtă.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la soluţia pronunţată de Tribunal asupra excepţiei lipsei obiectului cererii modificatoare, s-a reţinut că, prin cererea modificatoare, reclamanta a solicitat să se constate îndeplinirea, în termenul contractual a obligaţiei prevăzute de art. 5.1 lit. e) din contractul de racordare nr. x/18.02.2011, obiectul acestui capăt de cerere fiind determinat. Chiar dacă condiţiile suspensive prevăzute în contract nu erau îndeplinite la data introducerii cererii, aceasta nu lipseşte de obiect capătul de cerere, ci este un motiv de netemeinicie.

Referitor la nulitatea cererii precizatoare, Curtea de Apel a reţinut că, potrivit art. 133 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura va fi declarată nulă. Împrejurarea că reclamantul nu a indicat temeiul de drept al tuturor capetelor de cerere nu poate duce la anularea cererii de chemare în judecată câtă vreme, conform art. 22 alin. (4) C. proc. civ., judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii. În speţă reclamanta şi-a a motivat în fapt cererea precizatoare, conform propriilor aprecieri.

Cu privire la excepţia prematurităţii, Curtea de Apel a apreciat că, dată fiind durata îndelungată a procedurilor judiciare, este evident că părţile nu pot ajunge la o înţelegere, iar litigiul nu poate fi evitat. Raţiunea pentru care părţile au inserat în contractul încheiat încercarea de soluţionare a litigiului pe cale amiabilă este aceea de a evita un proces. În speţă, dată fiind poziţia procesuală a pârâtei, este evident că părţile nu mai pot ajunge la o soluţionare amiabilă a litigiului, calea judiciară fiind singura posibilitate de rezolvare a litigiului. În aceste condiţii, admiterea excepţiei prematurităţii ar fi fost pur formală şi nu ar fi făcut decât să întârzie şi mai mult soluţionarea litigiului dintre părţi care a debutat în decembrie 2011.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta A. S.R.L. şi intervenienta E. S.R.L., solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelurilor formulate în cauză şi schimbării sentinţei primei instanţe.

Recurenta - reclamantă A. S.R.L. a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 8 şi 9 C. proc. civ. 1865.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. 1865 coroborat cu dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., recurenta - reclamantă a invocat neanalizarea criticilor sale referitoare la culpa CNTEE TRANSELECTRICA pentru neluarea măsurilor legale în vederes racordării unor utilizatori ulteriori prin stabilirea optimă a punctelor de delimitare a instalaţiilor de racordare şi neasigurarea unor drepturi reale şi servituţi asupra parcelei de teren aferent staţiei electrice 400 F., aflată în proprietatea sa din 2010, instanţa refuzând şi administrarea probelor propuse pentru dovedirea acestor aspecte.

Argumentând incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta -reclamantă a considerat contradictorie analiza instanţei de apel referitoare la caracterul imposibil de realizat al obligaţiei prevăzute în sarcina sa prin intermediul art. 5 alin. (1) lit. e) din contract, care îi impunea dobândirea unor drepturi reale/dezmembrăminte asupra unui teren, pe care, tocmai datorită situaţiei juridice obiective cunoscută instanţei, nici TRANSELECTRICA nu le putea dobândi. Contradictorie a părut, în opinia sa, şi reţinerea culpei sale în obţinerea acestor drepturi corelat cu aprecierea potrivit căreia art. 16 din Legea nr. 13/2007 instituia în favoarea sa un drept legal de uz, trecere şi servitute, de utilitate publică pe toată durata realizării lucrărilor şi a existenţei capacităţii energetice. Recurenta - reclamantă a considerat străină de natura pricinii susţinerea potrivit căreia nu ar putea invoca în favoarea sa neîndeplinirea de către G. S.R.L. a obligaţiilor ce-i reveneau potrivit contractului încheiat cu CNTEE TRANSELECTRICA S.A.. În realitate, asemenea apărări ar fi contravenit principiului relativităţii efectelor contractului, astfel că susţinerile sale priveau faptul că, ulterior acestui moment, G. S.R.L. i-a transferat în mod nelegal, prin această clauză, obligaţia de a rezolva problema terenului aferent staţiei electrice 400 F..

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat schimbarea înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al avizelor tehnice de racordare în condiţiile în care instanţa de apel a reţinut împotriva sa necontestarea acestor avize, deşi acestea nu conţineau condiţionarea/obligaţia supusă analizei instanţei.

Principalele critici se circumscriu motivului de recurs prevăzut de 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţinând greşita reţinere a legalităţii clauzei inserate în art. 5 alin. (1) lit. e) din contract, care, în realitate, ar fi contrară dispoziţiilor art. 26 alin. (2) lit. c) şi alin. (4) din H.G. nr. 90/2008 şi art. 16 alin. (3) din Legea nr. 13/2007. Recurenta-reclamantă consideră că analiza instanţei de apel nu ţine cont de faptul că staţia electrică prin care se realiza conectarea era proprietatea pârâtei, iar terenul de sub staţie ar fi trebuit să se afle în proprietatea operatorului de sistem încă din 2008-2010, care ar fi trebuit să asigure posibilitatea conectării unor utilizatori ulteriori.

Totodată, recurenta-reclamantă a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1020 C. civ. având în vedere faptul că, din punct de vedere formal, şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. e) din contract la momentul dobândirii sub condiţie suspensivă a terenului aferent staţiei de racordare, existând din partea sa şi a G. S.R.L., care deţinea terenul sub condiţie rezolutorie, intenţia de a ceda terenul pârâtei pentru satisfacerea cerinţelor impuse prin contractele de racordare încheiate de fiecare. Cu toate acestea, pârâta a refuzat încheierea convenţiilor propuse şi a procesului-verbal de îndeplinire a condiţiilor subiective, condiţionând în mod nejustificat ca orice act semnat de reprezentatul legal al A. S.R.L., să fie semnat şi de A. (Schweiz) AG, terţ faţă de contract, chiar dacă acesta a avut calitatea de asociat al reclamantei pentru o perioadă, calitate ce a încetat la 12.09.2011 prin executarea părţilor sociale de E. S.R.L..

Recurenta-reclamantă a susţinut că, la rândul său, a invocat la data de 16.12.2011 excepţia de neexecutare a contractului de către CNTEE TRANSELECTRICA S.A. având în vedere faptul că, după consolidarea dreptului de proprietate al G. S.R.L. asupra terenului pe care era amplasată staţia de racordare, soluţionarea problemei litigioase referitoare la acesta trebuia rezolvată între cele două părţi, potrivit legii în vigoare la momentul încheierii contractului de racordare, demers nefinalizat până la acest moment. A insistat în faptul că finalizarea operaţiunii juridice nu este posibilă din cauză refuzului nejustificat şi permanent al pârâtei, în această situaţie reclamanta neputând face nimic mai mult din puct de vedere juridic, motiv pentru care nu i se poate opune condiţia suspensivă inserată în contract, ci sunt întrunite condiţiile pentru rezoluţiunea contractului de racordare şi recuperarea prejudiciului suferit.

În final, recurenta-reclamantă a reiterat excepţia lipsei de interes a intervenientei A. (Schweiz) AG, aceasta pierzând calitatea de asociat al reclamantei în cursul procesului.

Recurenta-intervenientă E. S.R.L. a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 8 şi 9 C. proc. civ. 1865, reiterând, necircumstanţiat fiecărui motiv de recurs, criticile de fond, formulate şi de recurenta - reclamantă, referitoare la situaţia juridică rezultată din contractele de racordarea încheiate de pârâta atât cu G. S.R.L., cât şi cu reclamanta, şi obligaţiile legale ce reveneau pârâtei în aceste condiţii, în calitate de operator de sistem şi proprietar al staţiei de racordare, singura în măsură să obţină drepturile de superficie/servitute prevăzute de lege pentru racordarea ulterioară a altor utilizatori la staţia preexistentă.

Prin întâmpinările depuse la data de 02.06.2020, intimata - pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT A ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată nefondate recursurile pentru următoarele considerente:

Între Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice TRANSELECTRICA S.A., în calitate de "operator", şi A. S.R.L., în calitate de "utilizator", s-a încheiat contractul de racordare la RET a CEE 600 Mw din zona localităţii Cogealac judeţul Constanţa prin extinderea staţiei electrice 400 F. nr. C63/18.02.2011.

Pe calea acţiunii promovate în cauza de faţă, recurenta - reclamantă A. S.R.L. a criticat clauza inserată la art. 5.1 lit. e) din contract, potrivit căreia începerea lucrărilor a fost condiţionată inclusiv de prezentarea documentelor pentru terenurile aferente staţiei electrice 400 F. (investiţie G. SRL) şi pentru extinderea staţiei electrice 400 F. (investiţie A.) pentru toate tarlalele ocupate. Această clauză a fost inserată în continuarea celei de la art. 5.1 lit. d) din contract, conform căreia reclamanta şi-a asumat obligaţia de a prezenta toate acordurile şi declaraţiile proprietarilor terenului, în original, autentificate de un notar public, pentru ocuparea sau traversarea terenului, precum şi pentru exercitarea de către operator a drepturilor de uz şi servitute asupra terenurilor afectate de instalaţia de racordare.

În legătură cu acestea, instanţele de fond au reţinut în esenţă că nu poate fi reţinut caracterul nelegal al clauzei contestate câtă vreme aceasta transpune dispoziţia legală cuprinsă în art. 32 lit. d) din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public, H.G. nr. 90/2008, în vigoare la data încheierii şi executării contractului în litigiu, care, pentru încheierea contractului de racordare, stipulează că utilizatorul va anexa la cerere acordurile proprietarilor terenului, în original, autentificate de un notar public, pentru ocuparea sau traversarea terenului, precum şi pentru exercitarea de către operatorul de reţea a drepturilor de uz şi de servitute asupra terenurilor afectate de instalaţia de racordare (numai în cazurile în care instalaţia de racordare este destinată în exclusivitate racordării unui singur loc de producere sau de consum).

Totodată, s-a constatat că recurenta-reclamantă A. şi-a asumat în mod valabil şi conştient, prin reprezentantul său legal, obligaţia de a obţine acordul proprietarilor terenurilor, autentificate de un notar public pentru ocuparea sau traversarea terenului şi pentru exercitarea de către operatorul de reţea a drepturilor de uz şi servitute. Întrucât staţia electrică ce urma să fie realizată de reclamantă reprezenta o extindere a Staţiei Electrice de 400 F., reclamanta şi-a asumat obligaţiile menţionate mai sus şi cu privire la terenul pe care era amplasată staţia de 400 F.. Aceasta implica doar obligaţia de a obţine acordul proprietarului pentru traversarea terenului de noua staţie electrică şi de constituire a drepturilor de uz şi servitute asupra terenurilor afectate de instalaţia de racordare, obligaţie ce nu era imposibil de realizat şi nu presupunea transferul dreptului de proprietate.

Prin contractul de racordare, CNTEE TRANSELECTRICA S.A. a acordat reclamantei un termen de graţie până la care aceasta să facă dovada existenţei drepturilor menţionate. Astfel, dacă solicitantul făcea dovada drepturilor pe care chiar legea le impunea, atunci contractul producea efecte juridice, iar dacă nu se făcea această dovadă contractul înceta, conform art. 20.5 din contract. În consecinţă, s-a reţinut încetarea contractului pentru neîndeplinirea condiţiilor suspensive în termenul contractual, astfel cum a fost prelungit prin actul adiţional nr. x/18.05.2012, respectiv 18.08.2012, deoarece nu s-a făcut dovada îndeplinirii în totalitate a condiţiilor suspensive prevăzute la art. 5.1 din contract, astfel încât nu mai poate fi dispusă în speţă rezoluţiunea. Faţă de lipsa stabilirii vreunei culpe a pârâtei s-a considerat neîntemeiată si solicitarea reclamantei de restituire a avansului şi de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor directe ocazionate de executarea obligaţiilor cuprinse în contractul de racordare, a preţului terenurilor cumpărate de reclamantă şi a dobânzii legale aferente acestor sume.

În cadrul raportului juridic stabilit între aceste părţi, instanţele de fond nu au identificat nicio clauză contractuală sau dispoziţie legală care să impună intimatei - pârâte CNTEE TRANSELECTRICA obligaţia de a face ea însăşi demersuri pentru a deveni proprietar al terenurilor pe care sunt amplasate staţiile electrice sau care să interzică condiţia suspensivă ce face obiectul cererii în anulare şi nici un text de lege care să atragă nulitatea clauzei contestate.

Din cele enunţate şi din celelalte considerente ale deciziei atacate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată nefondate argumentele invocate de recurentă în temeiul pe art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. 1865 din perspectiva calităţii motivării hotărârii atacate. Astfel se constată motivarea amplă, ce face posibilă identificarea şi verificarea întregului silogism al instanţelor de fond în calea de atac a recursului. Din modalitatea de enunţare a considerentelor de către instanţa de apel rezultă în mod clar şi fără contradicţii logice sau juridice argumentele avute în vedere de aceasta, ce au condus în mod explicit sau implicit la înlăturarea apărărilor recurentei - reclamante. Faptul că instanţa a realizat o analiză proprie a normelor de drept incidente prin raportare la situaţia de fapt reţinută şi a ajuns, în mod autonom, la propriile argumente şi concluzii se înscrie în conduita legală a instanţelor de fond, neputând fi cenzurată în calea de atac decât în considerarea reţinerii unor motive de nelegalitate conform art. 304 C. proc. civ. 1865.

Din perspectiva criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1865, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că instanţa de apel şi-a limitat în mod corect analiza la obligaţiile asumate de părţi prin contract sau decurgând din lege şi la consecinţa nerespectării acestora, nefiind investită cu o acţiune derivând din modalitatea de încheiere şi executare a contractului de racordare dintre CNTEE Transelectrica şi G. S.R.L., aceasta nefiind nici parte în proces.

La data semnării contractului între părţile din prezenta cauză, preexista litigiul referitor la dreptul de proprietate asupra terenului pe care era amplasată staţia de 400 F. (investiţie G.), pentru a cărei extindere urma a se realiza noua investiţie, iar obligaţia prezentării documentelor referitoare la acordul proprietarului pentru ocuparea sau traversarea terenului, precum şi pentru exercitarea de către operator a drepturilor de uz şi servitute asupra terenurilor afectate de instalaţia de racordare, precum şi a documentelor pentru terenurile aferente staţiei electrice 400 F. (investiţie G. SRL) şi pentru extinderea staţiei electrice 400 F. (investiţie A.) pentru toate tarlalele ocupate a fost asumată în mod voluntar şi în condiţiile unor dispoziţii legale cu acelaşi conţinut.

Îndeplinirea acestei obligaţii nu putea fi considerată imposibilă câtă vreme acordul putea fi obţinut de la orice persoană care îndeplinea calitatea de proprietar al terenurilor. Totodată, aspectele invocate de recurentă privind obligaţiile pe care pârâtă, în calitate de operator de sistem, le-ar fi avut cu privire la asigurarea conectării la staţia preexistentă a unor utilizatori ulteriori şi la constituirea unor drepturi reale şi servituţi asupra parcelei pe care era amplasată această staţie erau anterioare semnării contractului dintre părţile în litigiu, dar acesta nu prevede nicio clauză care să condiţioneze evoluţia ulterioară în funcţie de o anumită conduită din partea pârâtei, astfel încât nu i se poate imputa neexecutarea culpabilă a unei obligaţii asumate. Deopotrivă, intimatei - pârâte CNTEE TRANSELECTRICA nu i se poate opune excepţia de neexecutarea în absenţa unei obligaţii expres asumate în acest sens, neavând relevanţă în cauză modalitatea de derulare a unui alt contract încheiat de aceasta cu un terţ faţă de raportul juridic dedus judecăţii.

În raport de situaţia de fapt menţionată, instanţa de apel a reţinut în mod corect că, în speţă, contractul a încetat prin neîndeplinirea condiţiilor suspensive în termenul contractual, astfel cum a fost prelungit prin actul adiţional nr. x/18.05.2012, respectiv 18.08.2012, deoarece nu s-a făcut dovada îndeplinirii în totalitate a condiţiilor suspensive prevăzute la art. 5.1 din contract. În consecinţă, dincolo de considerente de fond, rezoluţiunea nu putea fi dispusă conform art. 1020 C. civ. 1864 câtă vreme contractul încetase în condiţiile prestabilite de părţi.

În ceea ce priveşte pretinsa executare a obligaţiei asumate de recurentă prin dobândirea de către aceasta a dreptului de proprietate sub condiţie suspensivă şi demersurile realizate împreună cu G. S.R.L. (care deţinea dreptul de proprietate sub condiţie rezolutorie) pentru încheierea unei contractului de vânzare în formă autentică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.10.2011, reclamanta dobândea dreptul de proprietate doar în ipoteza realizării condiţiei suspensive şi anume ca recursul împotriva 17222/03.11.2009 să fie respins. Recursul împotriva sentinţei civile nr 17222/03.11.2009 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2008 a fost însă admis prin decizia nr. 190/13.09.2016 a Tribunalului Constanţa, titlurile de proprietate ale dobânditorilor subsecvenţi de bunăcredinţă, printre care şi G. S.R.L., fiind menţinute ca valabile, astfel că reclamanta nu a devenit proprietară, dreptul său fiind înscris în CF doar cu titlu provizoriu.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră nefondate şi criticile recurentelor privind pretinsa schimbare a înţelesului neîndoielnic al documentelor reprezentate de avizele tehnice de racordare, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. 1865, argumentele din memoriu de recurs fiind rezultatul unei lecturi eronate a considerentelor deciziei din apel. Mai mult, chiar premisa motivului de recurs invocat de recurente nu este îndeplnit câtă vreme avizele tehnice de racordare nu au constituit în niciun moment actele deduse judecăţii, ci doar înscrisuri depuse în probatoriu, interpretarea conţinutului acestora şi corelarea cu alte aspecte de fapt desprinse din celelalte probe administrate în cauză fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond.

În final, recurenta - reclamantă a criticat soluţia asupra cererii de intervenţie accesorie formulată de A. (SCHWEIZ) AG, considerând că aceasta nu a justificat u interes cu privire la formularea acesteia în tot cursul judecăţii. Cu privire la acest aspect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va înlătura criticile recurentei - reclamante, constatând că s-a reţinut în mod corect de către instanţa de apel că cerinţa interesului era justificată la data încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie, iar soluţia asupra acesteia a fost ulterior determinată de modalitatea de soluţionare a acţiunii principale.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondate recursurile de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar CII B. şi prin administrator special C. S.R.L., şi de recurenta-intervenientă E. S.R.L., prin administrator special L. şi prin administrator judiciar O.., împotriva deciziei civile nr. 1786/A din 30 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI (A.N.R.E.) şi COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT A ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. (C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA S.A.) şi intimatele-interveniente D. S.A. şi A. (SCHWEIZ) AG PRIN LICHIDATOR JUDICIAR P..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iulie 2020.