Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1289/2021 AI generated

Peremption of recusal appeal against appellate judges handling similar corporate disputes

Case Number Decizia nr. 1289/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice declared the cassation appeal perempted, thereby leaving the lower court's dismissal of the judge recusal request in force. The dispute concerned a recusal motion filed by a shareholder (plaintiff in a prior corporate liability action) against two appellate judges who had ruled on a similar corporate dispute and were assigned to hear his annulment challenge; the appellant argued this created a conflict of interest violating impartiality standards under domestic law and the ECHR. The decisive legal basis was Article 416(1) of the Romanian Code of Civil Procedure, which establishes that proceedings are perempted by operation of law if they remain inactive for six months due to the fault of the parties, a condition met as the case had been pending without procedural acts since July 2020 due to the parties' failure to appear.

Legislator headnote

AI generated

art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 503 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ; Peremption of recusal appeal against appellate judges handling similar corporate disputes: În drept, a invocat dispoziţiile art. 117 şi art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, O.U.G. nr. 109/2011 şi H.G. nr. 722/2016.

Keywords

AI generated
motion for recusal impartiality concerns article of civil procedure action for annulment pending proceedings rules of procedure

Cited Legislation

AI generated
art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
117 şi art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, O.U.G.
art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ
Prin încheierea din 15 mai 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a dispus suspendarea judecării contestaţiei în anulare, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr.
art. 503 C. proc. civ
art. 493 alin. (2) din C. proc. civ
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ
Prin încheierea din 21 iulie 2020, Înalta Curte, având în vedere că, deşi legal citate pentru acest termen, părţile nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi împrejurarea că acestea nu au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsa lor, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin.
art. 416 C. proc. civ
În 3 februarie 2021 s-a întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.
art. 420 alin. (1) din C. proc. civ
(1), coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia perimării recursului, urmează să constate perimarea acestei cereri, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
art. 416 alin. (1) C. proc. civ
Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 25 mai 2021

Deliberând asupra cererii de recurs formulate de contestatorul A., din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă la 25 ianuarie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., a solicitat anularea hotărârii A.G.A. nr. 6 din 15 septembrie 2017.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 117 şi art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, O.U.G. nr. 109/2011 şi H.G. nr. 722/2016.

La 8 martie 2018 pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, motivat de faptul că reclamantul nu are calitatea de acţionar.

Prin sentinţa civilă nr. 105 din 24 aprilie 2018 Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins acţiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 290/A din 3 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Reclamantul a formulat contestaţie în anulare împotriva acestei decizii, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă sub dosar nr. x/2018.

Prin încheierea din 15 mai 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a dispus suspendarea judecării contestaţiei în anulare, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect recurs împotriva încheierii de recuzare din 16 ianuarie 2019.

În cadrul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, având ca obiect contestaţie în anulare, la data de 9 ianuarie 2019, contestatorul A. a formulat cerere de recuzare a judecătorilor C. şi D..

Prin încheierea din 16 ianuarie 2019 Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018 a respins ca nefondată cererea de recuzare.

În motivarea acestei încheieri, instanţa a reţinut că petentul nu a probat şi nici nu a invocat faptul că vreunul dintre cei doi judecători, pe care i-a recuzat, şi-ar fi exprimat opinia în legătură cu pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare şi pronunţare, raportat şi la faptul că litigiul are ca obiect contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 C. proc. civ.

Totodată, instanţa a mai reţinut că nu poate fi vorba de o lipsă de imparţialitate a judecătorilor, având în vedere că ambii judecători au mai soluţionat alte cauze, diferite de prezenta cale extraordinară de atac şi care nu au legătură cu aceasta, precum şi faptul că judecătorii cunosc din alte dosare împrejurări de fapt care au cauzat existenţa litigiilor dintre părţi. Prin urmare, s-a constatat că în speţă nu s-a demonstrat existenţa unor fapte determinate şi verificabile care să justifice îndoielile cu privire la imparţialitatea judecătorilor recuzaţi.

La 27 februarie 2019, contestatorul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 16 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, prin care a fost respinsă cererea de recuzare formulată împotriva judecătorilor care fac parte din completul desemnat să soluţioneze contestaţia în anulare ce formează obiectul dosarului nr. x/2018

În motivarea recursului, a susţinut că are înregistrate pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă trei litigii care sunt judecate de un număr de cinci judecători, care soluţionează cererile de apel, contestaţiile în anulare, dar şi cererile de recuzare.

Având în vedere că în dosarul nr. x/2018, completul C2av - C+MF, format din judecătorii C. şi D., au pe rol soluţionarea apelului într-o cauza similară, respectiv anularea unei hotărâri A.G.A. în dosarul nr. x/2018, dar au judecat şi cererea de recuzare formulată în dosarul nr. x/2018, instanţa învestită şi-a format deja o idee preconcepută despre soluţia în cauză, astfel că nu poate avea o aşteptare legitimă că va beneficia de o judecată imparţială.

În susţinerea argumentelor sale, recurentul a invocat practica C.E.D.O., care a statuat că simpla îndoială, oricât de puţin justificată ar putea fi ea, este suficientă pentru a altera imparţialitatea judecătorilor, precum şi dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Constituţie, art. 10 din Codul deontologic, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Legea nr. 303/2004.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 5 noiembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit, cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 9 decembrie 2019 recurentul a depus punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 3 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul.

Prin încheierea din 21 iulie 2020, Înalta Curte, având în vedere că, deşi legal citate pentru acest termen, părţile nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi împrejurarea că acestea nu au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsa lor, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului.

Din data de 21 iulie 2020 şi până în prezent nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părţilor.

În 3 februarie 2021 s-a întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părţile au fost citate pentru discutarea perimării.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 416 alin. (1), coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia perimării recursului, urmează să constate perimarea acestei cereri, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, deoarece este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni, însă, perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţă, cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condiţiile art. 417-418 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi art. 420 din acelaşi cod, va constata perimat recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2021.