Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1288/2021 AI generated

Limits of cassation remand and scope of post-judgment clarification under Civil Procedure Code Arts. 2811-2812

Case Number Decizia nr. 1288/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) rejected the petition filed by the claimant, dismissing the request to clarify and complete the operative part of a prior final decision, thereby upholding the existing judgment which remains in force. The dispute arose in a civil housing contract case where the claimant sought to have the operative part of a second remand decision (following a second cassation) expanded to explicitly reference the limits of re-judgment established by the first cassation decision, including specific time periods and penalty calculation methods, arguing that the current operative part was ambiguous. The ICCJ held that a request for clarification under Art. 2811 of the Civil Procedure Code is strictly limited to resolving ambiguities, contradictions, or execution difficulties within the dispositive itself and cannot be used to re-evaluate the reasoning or extend the scope of the decision; the court found the operative part unambiguous, noting that the necessary limits for re-judgment were already explicitly detailed in the reasoning of the decision in question and the earlier first cassation decision, and that adding such details to the operative part would exceed the procedural scope of a clarification or completion request under Art. 2812, leaving the determination of these specifics to the lower court on remand.

Legislator headnote

AI generated

art. 2811 din C. proc. civ, art. 315 din C. proc. civ, art. 2811 alin. (1) din C. proc. civ, art. 2812 alin. (1) din C. proc. civ; Limits of cassation remand and scope of post-judgment clarification under Civil Procedure Code Arts. 2811-2812: , cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2811 din C. proc. civ. de la 1865 şi pe cele ale art. 315 din acelaşi cod.

Keywords

AI generated
Civil Procedure Code operative part of judgment procedural time limits limits of judicial review appealability of remand decision urgent preliminary ruling procedure

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 25 mai 2021

Asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 780 din 30 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, s-au admis recursurile declarate de reclamanta A. şi de pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe împotriva deciziei civile nr. 1627 din 15 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a casat decizia recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

La data de 17 mai 2021 petenta A. a formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 2811 din C. proc. civ. de la 1865, o cerere de lămurire şi completare a dispozitivului deciziei nr. 780/30.03.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul menţionării obligaţiilor instanţei de apel după a doua casare cu trimitere spre rejudecare, cu respectarea limitelor deciziei de îndrumare nr. 1208/06.06.2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în primul ciclu procesual.

În motivarea cererii, petenta a arătat că înţelege să solicite lămurirea şi completarea dispozitivului deciziei nr. 780/30.03.2021, deoarece din dispozitivul afişat pe portalul instanţei supreme nu reiese motivul pentru care s-a dispus casarea, i.e. care sunt limitele în care instanţa de apel va analiza cauza după a doua casare cu trimitere spre rejudecare.

Petenta consideră că lămurirea şi completarea dispozitivului celei de-a doua decizii de casare cu trimitere spre rejudecare este necesară, deoarece instanţa supremă a statuat, în primul ciclu procesual, cu privire la problemele de drept, indicate în cuprinsul cererii, iar acestea au intrat în autoritate de lucru judecat.

Astfel, prin decizia de îndrumare nr. 1208/06.06.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că persoana ţinută să răspundă faţă de reclamanta-beneficiară A. este pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe şi că fapta ilicită a pârâtei Agenţia Naţională pentru Locuinţe este neexecutarea obligaţiilor legale şi contractuale asumate faţă de reclamantă. De asemenea, instanţa supremă a stabilit modalitatea de evaluare a prejudiciului, respectiv prin raportare la art. 64 din contractul de antrepriză generală (i.e. prin acordarea de penalităţi de 0,15% pe fiecare zi de întârziere în realizarea locuinţei) şi perioada pentru care instanţa de apel trebuia să analizeze pretenţiile reclamantei A. (i.e. perioada "din 30 august 2013 şi până la zi").

Rezultă că instanţa de apel, în cel de-al treilea ciclu procesual, nu mai poate rejudeca cauza în integralitate, ci rejudecarea trebuie să poarte asupra altor elemente decât cele deja stabilite în cuprinsul primei decizii de casare. Cu alte cuvinte, cea de-a doua rejudecare poate fi stabilită doar cu respectarea limitelor deciziei nr. 1208/06.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aceasta, deoarece prima decizie de casare constituie o hotărâre judecătorească irevocabilă, ale cărei considerente şi dispozitiv nu mai sunt supuse niciunei căi de atac, ci au intrat în autoritatea de lucru judecat.

S-a mai arătat că potrivit dispoziţiilor art. 315 din C. proc. civ. de la 1865, problemele de drept dezlegate deja de instanţa de casare (în speţă, prin decizia nr. 1208/06.06.2019) sunt obligatorii după casare, acestea constituind limitele rejudecării în toate ciclurile procesuale ulterioare respectivei casări.

Petenta a menţionat şi faptul că decizia de îndrumare a stabilit chiar în dispozitiv perioada pentru care se impunea acordarea despăgubirilor, astfel încât prin cea de-a doua decizie de casare cu trimitere spre judecare nu mai pot fi aduse modificări sub acest aspect.

Faţă de dispoziţiile art. 315 din C. proc. civ. de la 1865 şi vechimea dosarului, dar şi în considerarea faptului că s-a dispus a doua oară casarea cu trimitere spre rejudecare, petenta a concluzionat în sensul că este necesar ca instanţa să lămurească şi să completeze dispozitivul deciziei nr. 780/30.03.2021 cu privire la aspectele pe care instanţa de apel trebuie să le aibă în vedere.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2811 din C. proc. civ. de la 1865 şi pe cele ale art. 315 din acelaşi cod.

Analizând cererea privind lămurirea şi completarea dispozitivului, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 2811 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sauaplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că obiectul cererii de lămurire îl constituie, pe de o parte, determinarea înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii iar, pe de altă parte, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii cuprinse în respectivul dispozitiv.

Procedura specială deschisă de art. 2811 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 este mijlocul prin care, cu referire exclusivă la dispozitivul hotărârii judecătoreşti, se pot obţine clarificări sau înlătura neconcordanţe ori contradicţii ale respectivului dispozitiv, fie în scopul clarificării limitelor executorii ale acestuia, fie pentru determinarea întinderii şi efectelor sale, în măsura în care hotărârea luată poate genera dificultăţi în determinarea acestor elemente.

Aşadar, părţile au acces la această procedură specială doar în ipoteza în care dispozitivul hotărârii judecătoreşti nu este suficient de clar, aspect ce poate genera dificultăţi în interpretarea ori înţelegerea sa, nefiind o cale menită să ducă la reconsiderarea motivării hotărârii şi reformarea acesteia, întrucât o atare finalitate poate fi atinsă doar prin intermediul căilor legale de atac.

Totodată, se reţine că, în soluţionarea unei cereri de lămurire trebuie avut în vedere că dispozitivul trebuie citit prin prisma considerentelor care îl susţin şi explicitează. Cu alte cuvinte, deplina înţelegere a dispozitivului presupune raportarea la considerentele care explicitează şi în care se reflectă soluţia din dispozitiv.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că examenul argumentelor prezentate de petenta A. permite concluzia că aceasta solicită instanţei să lămurească şi să completeze dispozitivului deciziei nr. 780 din 30 martie 2021, în sensul de a se arăta limitele în care instanţa de apel va analiza cauza, după cea de-a doua casare cu trimitere spre rejudecare, cu respectarea statuărilor din primul ciclu procesual, care au intrat în autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte mai reţine că dispozitivul deciziei a cărei lămurire partea o solicită nu cuprinde neclarităţi, ambiguităţi sau contradicţii în raport cu soluţia adoptată, aceea de casare a deciziei recurate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Totodată, se cuvine a fi menţionat faptul că în considerentele deciziei nr. 780 din 30 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, s-a reţinut că prin decizia de casare nr. 1208/06.06.2019, instanţa de recurs a dat o dezlegare anterioară problemei de drept constând în limitele rejudecării apelului reclamantei, impunând prin chiar dispozitivul deciziei de casare, instanţei de apel, să rejudece apelul reclamantei în ceea ce priveşte pretenţiile acesteia privind daunele-interese pentru perioada ulterioară datei de 30 august 2013.

În cuprinsul aceloraşi considerente, s-a arătat că instanţa de apel a procedat la rejudecarea altor pretenţii decât cele identificate în dispozitivul deciziei de casare (din perspectiva caracterului devolutiv al apelului), aspecte ce nu au fost supuse casării prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (acestea fiind rămase astfel definitive cu autoritate de lucru judecat), care a trimis cauza spre rejudecare exclusiv pentru pretenţiile afirmate cu titlu de daune-interese pentru perioada ulterioară datei de 30 august 2013.

Prin urmare, Înalta Curte constată că aspectele care se solicită a fi lămurite în prezenta cauză, rezultă, fără echivoc, din considerentele anterior redate, nefiind incidente dispoziţiile art. 2811 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, în realitate petenta urmărind pe calea procedurii de faţă să obţină o lămurire a efectelor primei decizii de casare (decizia nr. 1208/06.06.2019), iar nu a efectelor deciziei nr. 780/30.03.2021.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu sunt aplicabile nici prevederile art. 2812 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora "dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".

Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviinţarea unei cereri de completare a hotărârii judecătoreşti este admisibilă numai atunci când instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilităţii în procesul civil, în sensul soluţionării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.

În speţă, potrivit susţinerilor orale ale apărătorului petentei, instanţa supremă reţine că se solicită completarea dispozitivului deciziei nr. 780 din 30 martie 2021, în sensul de a se menţiona perioada şi modalitatea de evaluare a despăgubirilor, ipoteză care nu se încadrează însă în dispoziţiile art. 2812 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, aspect care însă va putea fi lămurit de către instanţa de rejudecare în raport cu toate dezlegările date de cele două instanţe de casare şi de limitele astfel fixate pentru rejudecare.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte va respinge cererea formulată de petenta A. privind lămurirea şi completarea dispozitivului deciziei nr. 780 din 30 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenta A. privind lămurirea şi completarea dispozitivului deciziei nr. 780 din 30 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2021.