Appeal declared perimé for over one-year inactivity after party's death; lower court ruling upheld and costs rejected.

Şedinţa publică din data de 25 mai 2021

Deliberând asupra cererii de recurs formulate de reclamanţii A. şi B., din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 673 din 27 septembrie 2012, Judecătoria Orşova a admis excepţia inadmisibilităţii petitului privind cererea de executare silită a deciziei civile nr. 1051 din 5 septembrie 1983, pronunţate în dosarul nr. x de Tribunalul Mehedinţi, respingând acest capăt de cerere, formulat de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta C., admiţând, totodată, şi excepţia prescripţiei dreptului la reactualizarea sumelor de bani la care a fost obligată pârâta C., prin această decizie civilă, cu titlu de sultă, cu consecinţa respingerii capătului de cerere privind actualizarea sumelor de bani la care a fost obligată pârâta prin decizia civilă nr. 1051 din 5 septembrie 1983, pronunţată în dosarul nr. x de Tribunalul Mehedinţi, cu titlu de sultă, în favoarea reclamanţilor. De asemenea, instanţa a respins şi capătul de cerere privind radierea din fila de carte funciară CF nr. x a municipiului Orşova a dreptului de proprietate al pârâtei C., ca nefondat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C., cererea fiind înregistrată la instanţa supremă în data de 30 iunie 2017.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2017, faţă de împrejurarea că recurenta-reclamantă C. a decedat în luna octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a suspendat judecata recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Din data de 7 noiembrie 2017 şi până în prezent nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părţilor.

În 14 aprilie 2021 s-a întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părţile au fost citate pentru discutarea perimării.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1), raportat la art. 248 alin. (1), coroborat cu art. 252 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., excepţia perimării recursului, urmează să constate perimarea acestei cereri, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) teza I din vechiul C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, deoarece este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni, însă, perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Potrivit art. 249 din vechiul C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, iar dispoziţiile art. 250 din cod prevăd în mod expres şi limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat.

În speţă, se constată că judecata pricinii a fost suspendată la data de 7 noiembrie 2017, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod şi că judecarea cererii de recurs a rămas în nelucrare, din vina părţilor, o perioadă mai mare de un an, aşa încât, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi cele ale art. 252 din vechiul C. proc. civ., cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.

Înalta Curte constată că nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de perimare, să întrerupă sau să suspende acest termen, potrivit celor prevăzute de art. 248-250 din vechiul C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 252 din acelaşi cod, va constata perimat recursul declarat de reclamanţii A. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 673 din 27 septembrie 2012 pronunţate de Judecătoria Orşova.

Cu privire la cererea intimatei-pârâte privind acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 274 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. prevăd că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat procesul, la plata cheltuielilor de judecată, iar art. 1169 C. civ. din 1864 statuează că cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.

Din analiza coroborată a acestor norme legale rezultă că partea care a învestit instanţa cu o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată trebuie să facă dovada efectuării acestor cheltuieli.

Având în vedere că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri justificative care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate în recurs, astfel cum impun dispoziţiile legale mai sus evocate, Înalta Curte va respinge solicitarea formulată în acest sens de intimata-pârâtă C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanţii A. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 673 din 27 septembrie 2012 pronunţate de Judecătoria Orşova.

Respinge cererea formulată de intimata-pârâtă C. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2021.