Inadmissibility of declaratory action for non-existent credit on promissory note due to exclusive application of special exchange law

Şedinţa publică din data de 20 mai 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a II-a Civilă la data de 01.02.2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii A., B. S.R.L., C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate inopozabilitatea avalului de pe biletul la ordin x emis de pârâta 2 în beneficiul pârâtei 3, la data de 26.07.2012 faţă de reclamant şi să se constate inexistenţa dreptului de creanţă al pârâtei 3 faţă de reclamant, drept întemeiat pe existenţa avalului de pe biletul la ordin menţionat anterior. A solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 924/13.11.2019 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2019 a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare invocată de pârâta S.C. C. S.R.L.; s-a respins ca inadmisibilă acţiunea în constatare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii A., prin lichidator judiciar D. şi C. S.R.L. şi reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei S.C. C. S.R.L. suma de 3.333,82 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel la data de 20.12.2019 apelantul reclamant A., solicitând anularea hotărârii atacate şi, soluţionând fondul, admiterea acţiunii.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă prin decizia civilă nr. 466 din 14 octombrie 2020 a respins apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 924/13.11.2019 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte fondul recursului, recurentul-reclamant a redat conţinutul art. 63 din Legea nr. 58/1934 în susţinerea admisibilităţii acţiunii, susţinând că excepţiile cambiale pot fi invocate fie pe cale de acţiune fie pe cale de contestaţie la somaţia de executare.

Prin urmare, alegerea vectorului de procedură, acţiune sau contestaţie la executare, aparţine debitorului cambial care nu poate fi silit să recurgă în exclusivitate la contestaţia la executare pentru a invoca excepţiile cambiale.

Recurentul-reclamant suţine că instanţele de fond au interpretat în mod greşit legea, pentru că au exclus din textul normativ, prin abuz de competenţă, ipoteza excepţiilor cambiale pe cale de acţiune.

De asemenea, se arază că în mod greşit instanţele de fond au apreciat în sensul că, contestaţia la executare este o veritabilă acţiune în realizare, în condiţiile în care pe calea acţiunii în realizare se tinde la obţinerea unor condamnări, iar nu la îndreptarea unor neregularităţi ale actelor de executare, acesta fiind scopul contestaţie la executare.

Faţă de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului acţiunii cambiale.

Prin cererea înregistrată la 28.01.2021 intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare, prin care a achiesat motivelor de casare invocate de recurentul-reclamant şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În cadrul examenului de legalitate care priveşte decizia instanţei de apel, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Prealabil, se reţine că cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 4 C. proc. civ. a fost invocat de către recurent, pentru a susţine că instanţa de apel a exclus prin abuz de competenţă din textul normativ ipoteza invocării excepţiilor cambiale pe cale de acţiune.

Se constată că aspectele invocate de recurent nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 pct. 4 C. proc. civ. întrucât prin sintagma "depăşirea atribuţiilor judecătoreşti" se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera autorităţii executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constituţie sau de legile organice, instanţa judecătorească săvârşind acte care intră în atribuţiile altor organe aparţinând unei alte autorităţi constituie în stat.

În cauza de faţă, instanţele devolutive nu au încălcat atribuţiile judecătoreşti, ci au procedat la verificarea îndeplinirii condiţiilor cerute de art. 62 şi art. 63 din Legea nr. 58/1934 din perspectiva admisibilităţii acţiunii de faţă, situaţie care nu se încadrează în motivul de nelegalitate invocat.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se reţine că acesta poate fi analizat din perspectiva greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 62 şi art. 63 din Legea nr. 58/1934.

Criticile recurentului au vizat faptul că acţiunea de faţă este admisibilă, reclamantul aflându-se în stituaţia de excepţie prevăzută de art. 35 C. proc. civ., neavând posibilitatea formulării unei acţiuni în realizarea dreptului său.

Critica recurentului este nefondată.

Se reţine că prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul a solicitat pe calea acţiunii în constatare, să se constate inexistenţa dreptului de creanţă al C. S.R.L..

Calitatea de debitor a reclamantului a rezultat din denumirea de avalist din cuprinsul biletului la ordin x emis la data de 20.07.2012 de S.C. B. S.R.L. pentru suma de 166.494,45 RON.

Acţiunea de faţă este supusă reglementării legii speciale reprezentată de Legea nr. 58/1934, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile dreptului comun.

În consecinţă, devin aplicabile dispoziţiile art. 62 şi art. 63 din Legea nr. 58/1934, care reglementează o procedură specială de atacare a acestor titluri executorii, prin nome de procedură specială.

Acţiunea de faţă care tinde la demonstrarea inexistenţei unui drept de creanţă rezultat dintr-un bilet la ordin în mod fondat a fost apreciată ca inadmisibilă, creditorul fiind ţinut să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 58/1934.

Cu alte cuvinte, în raporturile juridice referitoare la titluri de valoare nu poate fi aplicată decât legea specială în domeniu, care în situaţia de faţă deschide posibilitatea debitorului de a formula contestaţie la executare, cu atât mai mult cu cât a fost demarată procedura executării silite având ca obiect titlul executoriu.

Constatând că nu subzistă criticile formulate de recurentul-reclamant în raport de motivele de casare invocate, hotărârea instanţei de apel fiind legală, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 466 din 14 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 466 din 14 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi A., B. S.R.L. prin administrator special A. şi C. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2021.