Inadmissibility of completion motion for omission of subsidiary claims in cassation

Şedinţa publică din data de 20 mai 2021

Asupra excepţiei inadmisibilităţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 22.12.2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la:

- constituirea garanţiilor de bună execuţie prin emiterea unei scrisori bancare (poliţă de asigurare) privind garanţia de bună execuţie în cuantum de 746.892,69 RON sau, în subsidiar, plata acestei sume care va fi constituită cu titlul de GBE. Indiferent de modul în care va fi constituită GBE s-a solicitat plata dobânzii legale şi remuneratorii conform O.G. nr. 13/2011, în cuantum de 310.190,39 RON, începând cu data de 21.06.2013 şi până la data de 22.12.2017 şi în continuare până la constituirea CBE;

- plata sumei de 8.803.881,30 RON, reprezentând penalităţi de întârziere în cuantum de 0,10%/zi de întârziere din valoarea contractului, calculate de la data scadenţei (termenul de finalizare al contractului) şi până la data redactării prezentei şi plata în continuare până la încetarea efectelor contractului de lucrări prin orice modalitate (executarea obligaţiilor, finalizarea lucrărilor, rezilierea, etc.);

- plata beneficiilor nerealizate facturi în stornare nr. 2525/30.10.2015, respectiv daune interese moratorii în cuantum de 188.192 RON (penalităţi conform, art. 12) sau în subsidiar suma de 53926 RON, reprezentând dobânda legală şi penalizatoare (conform O.G. nr. 13/2011);

Prin sentinţa nr. 232/10.04.2019, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata sumei de 528.077,15 RON, către reclamantă, ce reprezintă garanţia de bună execuţie, a respins ca neîntemeiată cererea referitoare la plata dobânzii legale şi remuneratorii aferentă acestei sume, a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune în ceea ce priveşte capătul doi de cerere, invocată de pârâtă, a respins ca neîntemeiate capetele doi şi trei de acţiune, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de pârâtă referitoare la aplicarea unei amenzi judiciare reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 3.400 RON către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă compusă din 1/2 din valoarea onorariilor plătite experţilor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât reclamanta A., reprezentată legal de administratorul judiciar, cât şi pârâta S.C. B. S.R.L. .

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a Civilă prin decizia nr. 854/2019 din 12 noiembrie 2019 a respins apelul declarat de reclamanta A. S.A. prin administrator judiciar C. împotriva sentinţei nr. 232 din data de 10.04.2019 pronunţate de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

A admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 232 din data de 10.04.2019 pronunţate de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

A schimbat, în parte, sentinţa în sensul că a respins capătul de cerere privind constituirea granţiei de bună-execuţie şi capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.A. prin administrator judiciar C..

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă prin decizia nr. 1901 din 08 octombrie 2020 a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. prin administrator judiciar C.. împotriva deciziei civile nr. 854/2019 din 12 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Prin cererea înregistrată la 06 aprilie 2021 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub număr de dosar x/2017, recurenta-reclamantă a formulat cerere prin care a solicitat completarea deciziei pronunţate de instanţa de recurs, prin care solicită admiterea acesteia, în sensul admiterii în parte a recursului, casarea deciziei recurate în temeiul art. 499 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., iar coform art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare la fond la instanţa de apel şi admiterea în parte a apelului/acţiunii aşa cum a fost formulată.

În susţinerea cererii, petenta reia argumentele de fapt şi de drept dezvoltate prin cererea de recurs şi apreciază că instanţa de recurs a omis să se pronunţe pe cele două teze aceesorii/subsidiare menţionate în cererea de recurs la paginile 10 şi 11.

Petenta arată că în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. a menţionat normele de drept material aplicate greşit de către instanţa de apel.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. a petenta susţine că instanţa de recurs nu a analizat aceste teze secundare invocate inclusiv în cererea de apel, în mod evident nefiind analizat niciun argument invocat în cadrul acestor teze subsidiare, motiv pentru care apreciază că se impune casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Examinând cu prioritate excepţia de inadmisibilitate a cererii de completare, Înalta Curte urmează să o admită pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte reţine că urmează să soluţioneze cererea de faţă în limitele investirii instanţei, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Se constată că prin decizia civilă nr. 1901 din 08 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017 a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. prin administrator judiciar C.. împotriva deciziei civile nr. 854/2019 din 12 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.

Soluţia adoptată de instanţa de apel se încadrează în dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează cazurile în care instanţa de recurs poate modifica hotărârea recurată, în tot sau în parte.

Instanţa a analizat cererea de recurs în raport de motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, subscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi a apreciat că decizia recurată nu poate fi cenzurată din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate.

În conformitate cu prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., dacă instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale sau a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor cu privire la drepturile lor, se poate cere completarea hotărârii.

Nemulţumirea petentei cu privire la nepronunţarea instanţei de recurs în ce priveşte tezele subsidiare privind plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,10%/zi din valoarea contractului, calculate de la data de 23.12.2015 şi până la achitarea integrală, precum şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,10%/zi din valoarea contractului, calculate de la data de 10.10.2016 şi până la data redactării cererii de chemare în judecată, nu justifică formularea cererii în raport de prevederile art. 444 C. proc. civ., petenta tinzând la completarea deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare, cu privire la aspecte care au format obiectul judecării recursului.

În opinia petentei, instanţa de recurs a omis să se pronunţe cu privire la cele două cereri subsidiare, anterior menţionate, ceea ce din punct de vedere procedural nu o îndreptăţeşte să recurgă la formularea acestei cereri.

Prin urmare, nu se poate aprecia în sensul că instanţa de recurs, pronunţând soluţia respectivă, a omis să se pronunţe asupra cererilor subsidiare privind plata penalităţilor de întârziere, ceea ce ar putea deschide calea acţiunii în completarea hotărârii, conform art. 444 C. proc. civ., în condiţiile în care un astfel capăt de cerere subsidiar poate fi analizat în cadrul analizării cauzei pe fond şi ca urmare a exercitării căilor de atac prevăzute de lege, aspectele invocate neputând fi remediate pe calea cererii privind completarea hotărârii.

În ceea ce priveşte ipotezele reglementate de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la obiectul cererii de completare a hotărârii, acestea nu pot fi analizate în raport de normele legale invocate, care nu deschid posibilitatea părţii la rejudecarea recursului.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia de inadmisibilitate invocată de instanţă din oficiu şi va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petenta A. S.A. prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1901 din 08 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petenta A. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1901 din 08 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2021.