Court clerk's promotion-exam claim falls under Cluj Tribunal's exclusive jurisdiction, not optional derogation.

Şedinţa publică din data de 19 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, obligarea pârâtului la respectarea obligaţiei impuse de art. 43, art. 44 din Legea nr. 567/2004, care reglementează statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, şi anume: organizarea şi permiterea participării reclamantului la examenul de promovare în funcţii de execuţie în grade sau trepte profesionale superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet.

Prin sentinţa civilă nr. 721/2021 din 18 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa iniţial învestită a reţinut că reclamantul este încadrat în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în funcţia de grefier-arhivar.

Potrivit art. 127 C. proc. civ., "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

A mai reţinut instanţa că, prin decizia nr. 290/2018 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., Curtea Constitutionala a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale. Totodată, a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Baroul Vâlcea în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În concluzie, instanţa a reţinut că, în speţă, instanţa competentă să soluţioneze cererea nu este Tribunalul Cluj, având în vedere calitatea de parte în proces a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (2) şi (21) şi ale art. 129-132 din C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bihor, ca instanţă de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinată Curţii de Apel Cluj, în a carei circumscripţie se află Tribunalul Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă sub nr. x/2020, instanţă care, prin sentinţa nr. 442/LM/2021 din 22 aprilie 2021, a admis excepţia propriei necompetenţe teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă în soluţionarea cererii, a suspendat din oficiu cauza şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bihor a reţinut următoarele:

Conform art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii".

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social "Conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal".

Art. 210 din acelaşi act normativ stabileşte că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Potrivit art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Faţă de prevederile legale invocate, în raport de domiciliul şi de locul de muncă al reclamantului, instanţa a reţinut că aparţine Tribunalului Cluj competenţa teritorială, în materia soluţionării litigiilor de muncă competenţa teritorială fiind una exclusivă.

A mai reţinut instanţa că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., ce reglementează excepţia de necompetenţă teritorială de ordine publică doar în cazul în care judecătorul este reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau de competenţa unei instanţe inferioare celei la care judecătorul îşi desfăşoară activitatea, dispoziţii ce se aplică în mod corespunzător şi grefierilor. În cauză însă, competenţa de soluţionare a cererii aparţine Tribunalului Cluj, instanţă superioară Judecătoriei Cluj Napoca pe lângă care funcţionează unitatea de parchet în care reclamantul îşi desfăşoară activitatea de grefier.

Pe de altă parte, în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 127 alin. (21) C. proc. civ., deoarece acestea vizează doar ipoteza în care instanţa are calitatea de pârât în dosar, nu şi cazul în care pârâtă este unitatea de parchet de pe lângă instanţa judecătorească.

Faţă de considerentele expuse în precedent, în baza art. 132 C. proc. civ. instanţa a admis excepţia invocată din oficiu şi a declinat competenţa judecării cererii în favoarea Tribunalului Cluj.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, constată şi reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Cluj şi Tribunalul Bihor - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Acţiunea are ca obiect obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj la respectarea obligaţiei impuse de art. 43, art. 44 din Legea nr. 567/2004, care reglementează statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi anume: organizarea şi permiterea participării reclamantului la examenul de promovare în funcţii de execuţie în grade sau trepte profesionale superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet.

Aşadar, reclamantul a învestit instanţa cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz, iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi grefierilor.

Se reţine că Legea nr. 310/2018 a modificat dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competenţa facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, ci şi atunci când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care magistratul îşi desfăşoară activitatea, dispoziţiile aplicându-se în mod corespunzător şi grefierilor.

În speţă, reclamantul este grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj, iar competenţa aparţine, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă.

Prin urmare, având în vedere că reclamantul nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la o instanţă inferioară acesteia, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, se constată că aceasta nu se aplică şi în speţa de faţă, întrucât la data înregistrării acţiunii pe rolul Tribunalului Cluj - 15 decembrie 2020, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. fusese modificat prin Legea nr. 310/2018, iar considerentele acesteia nu vizează situaţia din cauza pendinte.

Totodată, nici dispoziţiile art. 127 alin. (21) C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acestea vizează calitatea de parte în proces a instanţei de judecată, or în cauză calitatea de pârât o are Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, care nu face parte din categoria instanţelor de judecată, dispoziţiile articolului precitat fiind de strictă interpretare.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 mai 2021.