Pension fund's appeal rejected: children born during wartime refuge entitled to compensation under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the pension fund's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's judgment that had annulled the challenged administrative decision and ordered the pension fund to issue a new decision granting the claimant the compensatory rights under Article 1(c) of Law No. 189/2000; the lower court's ruling thus remains fully in force. The underlying dispute concerned the claimant, born in 1944 in Odesa during her parents' wartime flight from Bulgaria following the 1940 population exchange treaty, who sought recognition as a beneficiary of O.G. No. 105/1999, as approved and modified by Law No. 189/2000, after the pension fund refused her application. The court held that the legal provisions make no distinction between parents and children born during the period of refuge, as both suffered identical material and moral harm from ethnic persecution, and that the national pension authority's internal guidelines denying coverage were irrelevant opinions lacking legal force; consequently, persons born during their parents' refuge fall within the scope of the statute.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Pension fund's appeal rejected: children born during wartime refuge entitled to compensation under Law No. 189/2000: 189/2000; the lower court's ruling thus remains fully in force. The underlying dispute concerned the claimant, born in 1944 in Odesa during her parents' wartime flight from Bulgaria following the 1940 population exchange treaty, who sought recognition as a beneficiary of O.G. No. 105/1999, as approved and modified by Law No. 189/2000, after the pension fund refused her application. The court held that the legal provisions make no distinction between parents and children born during the period of refuge, as both suffered identical material and moral harm from ethnic persecution, and that the national pension authority's internal guidelines denying coverage were irrelevant opinions lacking legal force; consequently, persons born during their parents' refuge fall within the scope of the statute.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedInvoked by the appellant as the procedural ground for cassation in the appeal.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.F. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 1894 din 16 noiembrie 2002, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, a susținut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu și că această situație a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 473/CA din 9 decembrie 2003, a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să-i stabilească reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.
Instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada că s-a născut la 11 aprilie 1944, în localitatea Cervonoarneiskoc, raionul Odesa, unde părinții săi s-au refugiat în septembrie 1940, din Bulgaria, ca urmare a aplicării Tratatului din 7 septembrie 1940, de la Craiova, dintre România și Bulgaria, privind schimbul de populație între cele două țări.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța a interpretat eronat probele dosarului și a aplicat greșit legea.
În acest sens, a precizat că instanța a reținut că reclamanta a dobândit statutul de refugiat al părinților săi, fără a ține seama de Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002, emise de Casa Națională de Pensii, potrivit cărora, de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înaintea sau în timpul refugiului și născuți după refugiul părinților, ignorând, totodată și Precizările nr. 3423 din 26 septembrie 2002, emise de aceeași autoritate.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
În ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii, legiuitorul nu face deosebire între părinți și copiii născuți în perioada refugiului, având în vedere că traiul în refugiu, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică, a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului părinților.
Cum reclamanta P.F. s-a născut la 11 aprilie 1944, în localitatea Cervonoarneiskoc, raionul Odesa, în timpul refugiului părinților săi, care au făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 și nr. 3423 din 26 septembrie 2002, emise de Casa Națională de Pensii, invocate de recurenta-pârâtă, atât la instanța de fond, cât și în recurs, sunt irelevante pentru soluționarea cauzei. Acestea sunt simple opinii lipsite de forță juridică și întemeiate pe prevederile legale referitoare la stabilirea filiației, neavând nici o legătură cu dispozițiile legale incidente cauzei.
În consecință, pentru considerentele arătate, se constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 473/CA din 9 decembrie 2003, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2005.