RCA insurance claim assignment: assignee retains alternative territorial competence at place of risk under Art. 115 CPC

Şedinţa publică din data de 19 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sebeş la 29 iulie 2020 sub număr x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi cu intervenientul forţat C., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.649,22 RON reprezentând diferenţă despăgubuiri aferente facturii fiscale seria x nr. x din 18 februarie 2020, plus penalităţi de 0,2%/zi de întârziere, calculate începând cu 4 aprilie 2020 şi până la data achitării integrale şi efective a sumei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Prin sentinţa civilă nr. 948/2020 din 10 noiembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Sebeş a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta a învestit instanţa cu soluţionarea unei cereri având ca obiect pretenţii, respectiv obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri în materie de asigurare.

S-a mai reţinut că, în cazul litigiilor care decurg dintr-un contract de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie, competenţa teritorială este de ordine privată, având în vedere că litigiul are ca obiect drepturi de care părţile pot să dispună şi alternativă, fiind stabilită atât în fovoarea instanţei de la sediul pârâtului, conform art. 107 C. proc. civ., în favoarea instanţei de la sediul asiguratului sau al terţului prejudiciat, cât şi a instanţei de la locul unde s-a produs riscul asigurat, în conformitate cu dispoziţiile art. 115 C. proc. civ.

Instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 115 alin. (3) C. proc. civ. nu sunt însă aplicabile în cauză, întrucât, prin contractul de cesiune încheiat cu persoana prejudiciată D., cesionarul a dobândit dreptul exact aşa cum se găsea în patrimoniul cedentului, cesionarul neputând să dobândească mai multe drepturi decât cedentul.

A reţinut prima instanţă învestită că încheierea contractului de cesiune de creanţă are ca efect doar transmiterea creanţei din patrimoniul cedentului în cel al cesionarului, fără nicio transmitere a calităţii de terţ prejudiciat şi fără niciun efect asupra normelor de competenţă teritorială stabilite de lege şi că reclamanta A. S.R.L. nu este persoană prejudiciată în înţelesul prevederilor din Legea nr. 132/2017, fiind o entitate juridică care a cumpărat creanţa de la persoana prejudiciată, aşa cum rezultă din contractul de cesiune nr. x din 18 februarie 2020, persoana prejudiciată fiind D..

Prin urmare, a conchis că prezentului litigiu de natură civilă între profesionişti i se aplică procedura de drept comun, instanţa competentă fiind Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, aceasta fiind instanţa de la sediul pârâtului.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse, Judecătoria Sebeş a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă sub nr. x/2020.

Reclamanta a formulat note de şedinţă, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1095/2021 din 19 februarie 2021, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a admis excepţia propriei necompetenţe teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Sebeş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă în soluţionarea cererii, a suspendat din oficiu cauza şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa care a declanşat conflictul negativ de competenţă a reţinut următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., regula generală este că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Instanţa a subliniat şi că, potrivit art. 113 alin. (1) din C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: pct. (9) instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă şi a reţinut că în speţă obligaţia de a achita diferenţa de despăgubire s-a născut în patrimoniul pârâtei prin pretinsa fapta ilicită a conducătorului autovehiculului asigurat RCA la aceasta, astfel încât sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., în cauză locul săvârşirii pretinsei fapte ilicite fiind locul accidentului, anume oraşul Sebeş, conform procesului-verbal de contravenţie nr. x aflat la dosarul Judecătoriei Sebeş.

În acelaşi sens, a reţinut şi că localitatea Sebeş este locul unde s-a produs riscul asigurat, în sensul dispoziţiilor art. 115 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., iar cererea de chemare în judecată este o cerere în materie de asigurare, deoarece reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata diferenţei de despăgubire în calitatea acesteia din urmă de asigurător RCA al persoanei responsabile de producerea accidentului.

Împrejurarea că reclamanta îşi justifică calitatea procesuală activă invocând cesiunea de creanţă încheiată cu persoana prejudiciată prin accidentul produs de conducătorul autovehiculului care era asigurat RCA la pârâtă, a notat Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, nu poate conduce la concluzia că cererea de chemare în judecată nu este una în materie de asigurări, câtă vreme reclamanta îşi întemeiază cererea şi pe contractul RCA pretins a fi încheiat de către pârâtă.

Totodată, instanţa a avut în vedere că reclamanta, prin răspunsul la întâmpinare, a învederat că a ales Judecătoria Sebeş ca fiind instanţa deopotrivă competentă conform art. 115 din C. proc. civ.

Prin urmare, a apreciat că Judecătoria Sebeş este competentă teritorial să judece cauza potrivit art. 115 alin. (1) pct. 3 şi art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., iar alegerea instanţei aparţine reclamantei, iar nu pârâtei, care nu poate cenzura alegerea făcută de către reclamantă. Aşadar, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că Judecătoria Sebeş a devenit exclusiv competentă din punct de vedere teritorial să judece prezentul litigiu prin alegerea acesteia de către reclamantă, iar prin declinarea competenţei s-ar nesocoti voinţa reclamantei şi s-ar încălca dispoziţiile art. 116 din C. proc. civ.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, constată şi reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, condiţie îndeplinită în cauză.

Înalta Curte reţine că prin art. 107 alin. (1) C. proc. civ. se stabileşte regula generală de competenţă sub aspect teritorial, care se aplică în cazul în care legea nu prevede expres o competenţă alternativă. Această regulă statuează că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cererea de chemare în judecată de faţă are ca obiect acţiunea reclamantei, service auto, împotriva asigurătorului persoanei vinovate de producerea accidentului auto, prin care se solicită obligarea pârâtului la plata diferenţei de despăgubire în cadrul dosarului de daună nr. x.

Fiind dedus judecăţii un litigiu grefat pe raporturi de asigurare, competenţa teritorială este de ordine privată şi alternativă, fiind incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) şi cele ale art. 115 alin. (1), raportat la art. 116 C. proc. civ., fiind lipsit de relevanţă din perspectiva competenţei instanţei faptul că reclamanta acţionează în instanţă în baza unui contract de cesiune de creanţă.

Aceasta întrucât dispoziţiile art. 1568 alin. (1) lit. a) C. civ. prevăd că cesiunea de creanţă transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată, instanţa supremă reţinând, pentru a da eficienţă conceptului de plenitudine a drepturilor astfel transmise prin cesiune, şi dreptul la acţiune, care este firesc însoţit de dreptul de a beneficia de regulile de competenţă teritorială alternativă prevăzute de normele de procedură pentru litigii izvorâte din asigurare, drept de care s-ar fi bucurat şi cedentul şi pentru a cărui excludere în cazul cesionarului nu există raţiune.

În contextul dat, instanţa supremă apreciază că, în conformitate cu art. 116 C. proc. civ., reclamanta cesionar are, precum cedentul, alegerea între instanţe prevăzute de normele de procedură ca fiind deopotrivă compentente, după cum urmează:

Art. 115 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, "în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: pct. (1) domiciliul sau sediul asiguratului; pct. (2) bunurile asigurate; pct. (3) locul unde s-a produs riscul asigurat".

Prin urmare, în materie de asigurare, poate fi introdusă acţiunea pentru plata despăgubirilor ori după dreptul comun - la instanţa de la domiciliul pârâtului, ori la una din instanţele expres indicate de textul art. 115 C. proc. civ.

Întrucât obiectul acţiunii priveşte plata diferenţei de despăgubire stabilite în cadrul dosarului de daună nr. x, rezultă că reclamanta, în temeiul art. 116 C. proc. civ., a uzat de dreptul de a se adresa instanţei competente în circumscripţia căreia s-a produs riscul asigurat, învestind în mod legal Judecătoria Sebeş.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 mai 2021.