Gas pipeline investment reimbursement: start date of limitation period derived from association protocol clauses

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 16 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. a solicitat obligarea pârâtei Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale la plata sumei de 1.730.584,07 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de reclamantă pentru realizarea obiectivului de investiţii Conductă de interconectare a SNT din România cu SNT din Republica Moldova, pe direcţia Iaşi (România) - Ungheni (Moldova), cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material al acţiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa nr. 549/C din 5 decembrie 2018, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi, în consecinţă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.730.584,07 RON, reprezentând contravaloare cheltuieli, precum şi suma de 20.910,84 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.

Prin decizia nr. 333/2019 din 1 octombrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale împotriva sentinţei nr. 549/C din 5 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins acţiunea intimatei-reclamante Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., drept prescrisă; a obligat intimata-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 10.455,42 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că în considerentele deciziei atacate nu se face referire la unele argumente invocate de aceasta prin întâmpinare, cum ar fi cele referitoare la prescripţia dreptului la acţiune şi susţine că instanţa de apel a interpretat trunchiat prevederile Protocolului de asociere nr. 80/2013, încheiat între intimata-pârâtă şi recurenta-reclamantă. Afirmă că au fost avute în vedere doar prevederile art. 6 lit. g) din Protocol şi că au fost ignorate alte clauze importante din care rezultă că obligaţia de plată a intimatei-pârâte a devenit exigibilă la momentul finalizării lucrării şi recepţionării obiectivului, respectiv la 15 ianuarie 2015, data procesului-verbal de recepţie.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea căii de atac.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea de şedinţă din 27 mai 2020, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea de şedinţă din 18 noiembrie 2020 s-a fixat termen în şedinţă publică la 27 ianuarie 2021, în vedere discutării excepţiei nulităţii recursului.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constată că din cererea de recurs se desprind critici de nelegalitate care pot fi încadrate în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod. Ca urmare, excepţia nulităţii recursului este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

Referitor la cererea de recurs, instanţa supremă reţine că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. reglementează în mod imperativ obligaţia instanţei de judecată de a arăta în considerentele hotărârii judecătoreşti între altele, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, indicând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, nerespectarea acestora ducând la nulitatea hotărârii astfel pronunţate, conform art. 175 C. proc. civ.. Prin urmare, nemotivarea, în oricare din ipotezele menţionate de art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod constituie un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, cu consecinţa casării acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Aceste dispoziţiile legale au fost prevăzute de legiuitor, atât în interesul unei bune administrări a justiţiei, cât şi pentru a da posibilitatea instanţelor de judecată superioare de a exercita un control efectiv şi eficient al modului de desfăşurare a procesului civil în etapele procesuale anterioare.

Înalta Curte reţine criticile prin care recurenta-reclamanta afirmă că instanţa de apel nu a avut în vedere toate clauzele Protocolului de asociere încheiat între părţi atunci când a stabilit momentul de la care curge termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune.

Se observă că instanţa de apel nu a procedat, în mod efectiv, la analiza susţinerilor părţilor şi a înscrisurilor depuse de părţi, respectiv a conţinutului Protocolului de asociere încheiat între părţi întrucât şi-a fundamentat considerentele numai pe analiza dispoziţiilor art. 6 lit. g) din Protocol.

Acest mod de construire a raţionamentului instanţei de apel este greşit deoarece nu reflectă mecanismul logico-juridic prin care s-a format convingerea judecătorului astfel încât să determine soluţia din dispozitiv.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I şi al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. împotriva deciziei nr. 333/2019 din 1 octombrie 2019, pe care o va casa şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

În rejudecare, instanţa de apel, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale şi în limitele efectului devolutiv al apelului, va stabili momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune, prin raportare la Protocolul de asociere încheiat între părţi în ansamblul său, din perspectiva apărărilor formulate de reclamantă prin întâmpinarea depusă în faza procesuală a apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ S.A. împotriva deciziei nr. 333/2019 din 1 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimitere cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2021.