Cassation appeal for failure to formulate statutory cassation grounds: nullity of extraordinary remedy seeking merits re-examination

Şedinţa publică din data de 19 mai 2021

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 17 decembrie 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând calcularea corecta a drepturilor sale de pensie pentru anul 1999.

Prin sentinţa civilă nr. 590/PI din 26 iunie 2020, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins cererea formulată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat apel, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 919 din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins apelul declarat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, ce a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2020.

Prin încheierea din 14 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instanţa de revizuire a dispus suspendarea judecării cauzei.

În argumentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut lipsa nejustificată a părţilor şi faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa părţilor.

Împotriva acestei încheieri, revizuentul-reclamant A. a declarat recurs, prin care a solicitat, pe de o parte, reluarea judecăţii cauzei, iar, pe de altă parte, anularea deciziei de pensionare nr. x din 24 aprilie 2019, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Timiş, precum şi recalcularea pensiei.

Prin memoriul de recurs s-a susţinut, în esenţă, faptul că, deşi reclamantul a activat ca medic pediatru pe o perioadă de 45 ani, calculul punctajului lunar şi anual la pensie nu a fost efectuat corect de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, iar contestaţiile sale la decizia de pensionare au fost respinse în mod abuziv de Comisia centrală de contestaţii.

A mai susţinut recurentul că nu este de acord cu măsura suspendării şi solicită reluarea judecării cauzei.

Calea de atac nu a fost întemeiată pe niciunul din motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte la 12 martie 2021, însă aceasta nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ prevede că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din cod.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât criticile să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesuală civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu nulitatea recursului.

Soluţia adoptată de legiuitor este justificată de faptul că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Instanţa supremă constată, pe de o parte, că recurentul nu şi-a întemeiat cererea pe niciunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că, în expunerea motivelor de recurs, susţinerile acestuia nu se constituie în critici împotriva încheierii atacate, fiind în realitate referiri la locurile de muncă ale recurentului-revizuent, la condiţiile de lucru şi la căile de atac exercitate împotriva deciziei de pensionare nr. x din 24 aprilie 2019, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Timiş, precum şi aprecieri la probitatea morală a părţilor şi a instanţei de judecată.

Totodată, instanţa supremă reţine că prezenta cerere de recurs nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate împotriva încheierii din 14 ianuarie 2021, singura precizare a recurentului fiind aceea că nu este de acord cu măsura suspendării.

De asemenea, se reţine că dispoziţiile Legii nr. 263/2010, la care recurentul face referire în memoriul de completare a motivelor de recurs, au fost invocate formal, întrucât nu au fost raportate la raţionamentul instanţei de revizuire care a luat măsura suspendării judecării cauzei, astfel încât să contureze o critică de nelegalitate a încheierii atacate. În realitate, reţine instanţa supremă, recurentul-revizuent urmăreşte reanalizarea şi reinterpretarea probatoriului, prin devoluţiunea integrală a fondului pretenţiilor solicitate prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, cu ignorarea faptului că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, nu şi al treilea grad de jurisdicţie devolutiv.

Nu se poate considera, însă, că afirmaţiile recurentului din cuprinsul cererii de recurs, aşa cum a fost completată, reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care impun formularea unei argumentaţii juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.

Criticile nu pot fi încadrate nici din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

Din examinarea dispoziţiilor imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. reiese că instanţa de recurs are a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din Cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurentul nu a formulat critici care să poată fi subsumate motivelor de recurs reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), raportat la art. 489 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 mai 2021.