Inadmissibility of appeal against refusal to annul arbitral award due to non-retroactivity of procedural law restricting appeal to only successful annulment decisions.

Şedinţa publică din data de 19 mai 2021

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin hotărârea arbitrală din 31 ianuarie 2019, pronunţată în dosarul CCI nr. x/MHM, Curtea Internaţională de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ Internaţională a decis următoarele:

"A.1) Tribunalul declară că cererile Reclamantului au fost efectuate în timp util şi nu sunt prescrise.

A.2) Tribunalul declară că în conformitate cu prevederile Sub-clauzei 20.1 din Condiţiile Contractuale, scrisoarea Reclamantului din data de 12 noiembrie 2009 este prima Reclamaţie validă cu privire la solicitarea unei prelungiri a termenului şi scrisoarea Reclamantului din data de 28 septembrie 2010 este prima Reclamaţie validă cu privire la cererea pentru costuri adiţionale rezultate din eliberarea întârziată a terenului.

B.1) Tribunalul declară că Pârâtul nu şi-a respectat obligaţia contractuală prin nerespectarea deciziilor CAD.

B.2) Tribunalul declară că faptul că Inginerul nu a răspuns în mod corespunzător Cererii nr. x nu constituie o încălcare a Sub-clauzelor 3.5 şi20.1 din Condiţiile Contractuale.

C. Tribunalul declară că Pârâtul era responsabil pentru acordarea posesiei asupra Sitului şi a încălcat Sub-clauza 20.1 din Condiţiile Contractuale, întrucât nu a eliberat în timp util terenul unde se afla Situl.

D. Tribunalul acordă Reclamantului o prelungire a Termenului de Finalizare până la 28 noiembrie 2012, cu costuri limitate la 166 de zile de întârziere.

E.1) Tribunalul declară că Reclamantul nu este limitat în cererile sale de plată a costurilor adiţionale de faptul că Contractul este un contract forfetar.

E.2) Tribunalul declară că nu este legat de hotărârile şi deciziile CAD în măsura în care hotărârea şi decizia CAD nu a devenit definitivă şi obligatorie. Tribunalul declară că are puteri depline pentru a revizui hotărârile şi deciziile CAD şi este liber să atribuie orice sume pe care le consideră justificate pe baza dovezilor şi argumentelor prezentate acestuia.

F.1) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 26.397.687,79 RON aferentă costurilor adiţionale rezultate în urma prelungirii termenului.

F.2) Tribunalul declară că, în conformitate cu Sub-clauza 13.8 din Condiţiile Contractului, care funcţionează ca un mecanism agreat pentru recuperarea schimbărilor costurilor, cererea Reclamantului legată de creşterea preţului bitumului pică pe fond.

G.l) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 3.054.341,90 RON drept compensaţie pentru costurile generale adiţionale suportate ca urmare a indicaţiilor Pârâtului de a deschide o parte din autostradă mai devreme.

G.2) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 1.723.002,93 RON drept compensaţie pentru costurile adiţionale suportate pentru Podul 20 ca urmare a indicaţiilor Pârâtului de a deschide o parte din autostradă mai devreme.

G.3) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 715.611,39 RON drept compensaţie pentru costurile adiţionale suportate pentru furnizarea semnelor şi marcajelor temporare ca urmare a indicaţiilor Pârâtului de a deschide o parte a autostrăzii mai devreme.

G4) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 45.429,80 RON drept compensaţie pentru costurile adiţionale suportate pentru relocalizare şi bare de protecţie deteriorate ca urmare a indicaţiilor Pârâtului de deschide o parte a autostrăzii mai devreme.

G.5) Tribunalul declară că cererea Reclamantului pentru plata costurilor adiţionate suportate pentru drumurile tehnologice necesare construirii autostrăzii ca urmare a indicaţiilor Pârâtului de a deschide o parte a autostrăzii mai devreme este respinsă din cauza lipsei unor dovezi credibile.

G.6) Tribunalul declara că cererea Reclamantului pentru plata costurilor adiţionale suportate pentru aranjarea livrărilor de piatră ca urmare a indicaţiilor Pârâtului de a deschide o parte a autostrăzii mai devreme este respinsă din cauza lipsei de dovezi.

G.7) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 14.496.442,65 RON drept compensaţie pentru costurile adiţionale suportate ca urmare a utilizării adiţionale de A. ulterior indicaţiilor Pârâtului de a deschide a parte a autostrăzii mai devreme.

G.8) Tribunalul declară că cererea Reclamantului pentru plata costurilor suplimentare suportate cu privire la constatările arheologice ca urmare a indicaţiilor Pârâtului de a deschide o parte din autostradă mai devreme este respinsă din cauza lipsei de dovezi.

H. Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 2.076.630,74 RON drept compensaţie pentru costuri/e suplimentare suportate ca urmare a întârzierilor de preluare a Lucrărilor.

I. Tribunalul declară că cererea Reclamantului pentru costuri adiţionale suportate ca urmare a întârzierilor de emitere a Certificatului de Performanţă nu este analizata, întrucât cauza nu a fost trimisă încă la CAD.

J.1) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 20.500,00 EURO, adică 50% din costurile şi taxele suportate în timpul procedurii CAD nr. 1.

J.2) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 5.500,00 EURO, adică 50% din costurile şi taxele suportate în timpul procedurii CAD nr. 2.

J.3) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 19.357,00 EURO, adică 50% din costurile şi taxele suportate în timpul procedurii CAD nr. 3.

K.1) Tribunalul dispune ca Pârâtui să achite Reclamantului suma de 24.102.762,11 RON aferentă costurilor de finanţare cu privire la cheltuielile financiare rezultate în urma neachitării sumelor atribuite prin decizia CAD nr. 1 până la data Hotărârii.

K.2) Tribunalul declară că cererea Reclamantului legată de costurile de finanţare atribuite prin decizia CAD nr. 3 pentru sume neachitate stipulate în Cererea nr. x nu este întemeiată şl prin urmare este respinsă.

K.3) Tribunalul dispune ca Pârâtui să achite Reclamantului suma de 874.376,65 RON drept compensaţie pentru plata întârziată a Cererilor de Plată Intermediare (CPI).

L.2) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 315.000 USD aferentă costurilor ce revin Reclamantului, stabilite de Curtea CCI.

L.3) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului următoarele sume:

- 1.216.614,11 EURO pentru jumătate din costurile legale şi de expertiză ale Reclamantului;

- 80.448,23 EURO pentru jumătate din taxa pe care Reclamantul a achitat-o pentru serviciile legale şi de expertiza;

- 260.787 RON pentru costurile interne ale Reclamantului;

- 17.247,39 EURO pentru costurile de audiere ce revin Reclamantului.

M. Tribunalul Arbitral dispune aplicarea provizorie a prezentei hotărâri şi acordă Reclamantului dobânzi pentru fiecare dintre sumele atribuite la o rată LIBOR US 3 luni plus 5% la data această Hotărâri, când orice sume scadente devin datorate şi plătibile, până la data achitării integrale.

Toate celelalte cereri şi solicitări sunt respinse."

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2019, petenta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. S.A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat anularea hotărârii arbitrale pronunţate la data de 31.01.2019 în dosarul CCI nr. x/MHM înregistrat pe rolul Curţii Internaţionale de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ Internaţională, rejudecarea pe fond a cererii şi respingerea cererii, ca urmare a constatării prescripţiei dreptului material la acţiune sau ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civile nr. 90F din 08 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de petenta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., împotriva hotărârii arbitrale pronunţate la data de 31.01.2019 în dosarul CCI nr. x/MHM înregistrat pe rolul Curţii Internaţionale de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ Internaţională, în contradictoriu cu intimata B..

COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 90F din 08 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, solicitând admiterea căii de atac, casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul nu a fost întemeiat în drept pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Intimata B.. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate, precum şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 24 martie 2021 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata B.. a depus un punct de vedere, prin care a achiesat la concluziile reţinute în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

La termenul din data de 19 mai 2021, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, soluţionarea acestei excepţii făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii.

Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afară de acestea neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Recursul dedus judecăţii are ca obiect sentinţa nr. 90F din 08 noiembrie 2019, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de petenta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., împotriva hotărârii arbitrale pronunţate la data de 31.01.2019 în dosarul CCI nr. x/MHM înregistrat pe rolul Curţii Internaţionale de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ Internaţională, în contradictoriu cu intimata B..

Dispoziţiile alin. (4) ale art. 613 C. proc. civ., coroborate cu cele ale alin. (3) ale aceluiaşi articol, în vigoare la data înregistrării dosarului, prevedeau că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acţiunea în anulare şi a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului."

Conform prevederilor art. 27 C. proc. civ., "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Având în vedere că acţiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială reglementată de legea procesual civilă, rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării acestei căi de atac, ci de data introducerii acţiunii arbitrale.

Raportat la faptul că data înregistrării cererii de arbitrare este 26 noiembrie 2015, rezultă că la momentul înregistrării acţiunii erau în vigoare vechile dispoziţii ale art. 613 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare.

Astfel fiind, sentinţa ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 613 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., în vigoare la data introducerii cererii de arbitrare, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A.-CNAIR S.A. împotriva sentinţei civile nr. 90F din 8 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A.-CNAIR S.A. împotriva sentinţei civile nr. 90F din 8 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2021.