Inadmissibility of cassation for port activity disputes and interpretation of statutory exclusion from extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 19 mai 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Constanţa, la data de 28.02.2019, reclamanta Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. a solicitat obligarea pârâtei A. S.A. la plata sumei de 506.891,85 RON cu TVA inclus, reprezentând contravaloarea reparaţiilor curente efectuate de reclamantă asupra platformelor portuare închiriate astfel:

1. suma de 308.408,45 RON TVA inclus, contravaloarea devizului de lucrări efectuate pentru reparaţii la platforma aferentă danei RO-RO 3 ce face obiectul contractului de închiriere nr. x/01.01.2004 încheiat între CNAPM S.A. şi A. S.A. cf procesului-verbal de recepţie finală nr. x/01.10.2015 privind lucrarea "reparaţii dana RO-RO 3 Port Constanţa Nord";

2. suma de 198.483,40 RON TVA inclus, contravaloarea devizului de lucrări efectuate pentru reparaţii la platforma aferentă danei RO-RO 4 ce face obiectul contractului de închiriere nr. x/01.01.2004 încheiat între CNAPM S.A. şi A. S.A. cf procesului-verbal de recepţie finală nr. x/28.08.2015 privind lucrarea "reparaţii dana RO-RO 4 Port Constanţa Nord".

Pârâta A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de netimbrare, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin sentinţa civilă nr. 688/14.06.2019, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 1677/06.11.2019, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins acţiunea ca prescrisă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A., care a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.

Prin decizia civilă nr. 370 din 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul promovat de apelanta reclamantă Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A., împotriva sentinţei civile nr. 1677/06.11.2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata pârâtă societatea A. S.A. şi a obligat apelanta la plata către intimată a sumei de 2.380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Prin notele scrise depuse la dosar, intimata-pârâtă Societatea Comercială A. S.A. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil şi, în subsidiar, ca nefondat, de asemenea a solicitat obligarea recurentei-reclamante la plata sumei de 1785 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, întrucât vizează principiul legalităţii căilor de atac, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Se constată că părţile litigante au încheiat contractul de închiriere nr. x/01.01.2004 având ca obiect "asigurarea contracost a folosinţei bunurilor imobile arătate în Anexele I) şi II şi a utilizării domeniului portuar, în schimbul unei plăţi lunare, în scopul desfăşurării activităţii de încărcare/descărcare nave şi depozitare mărfuri sau orice activitate portuară care este autorizată legal."

Potrivit prevederilor contractuale, respectiv art. 20 (1) "periodic sau după necesitate, în scopul asigurării exploatării continue, chiriaşul efectuează reparaţii curente, locative şi utile bunului închiriat, respectiv remediere defecţiuni, înlocuiri parţiale de elemente construcţii uzate, refaceri de lucrări de protecţie, etc.". Prin urmare, A. S.A. Constanţa era obligată, în calitate de Locatar, să întreţină în stare bună de utilizare bunul închiriat, precum şi să efectueze reparaţii la bunul pe care îl deţinea în folosinţă, pe toată durata de valabilitate a contractului de închiriere.

Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A., în calitate de Locator, a constatat faptul că Locatarul A. S.A. Constanţa nu a întreprins cu diligenţă toate măsurile în vederea aducerii la starea de bună utilizare a bunului închiriat, fapt pentru care a procedat la efectuarea tuturor reparaţii necesare, sens în care a efectuat diverse lucrări de reparaţii, lucrări care au fost evidenţiate conform devizelor de lucrări aferente Dana RO RO 3 Port Constanţa Nord şi Dana RO RO 4 Port Constanţa.

Astfel, pretenţiile deduse judecăţii în cauza de faţă îşi au izvorul în contractul menţionat anterior şi constau în contravaloarea lucrărilor de reparaţie menţionate în cele două procese-verbale de recepţie finală cu numerele x/01.10.2015, respectiv x/28.08.2015.

Descrierea cadrului contractual care a generat litigiul de faţă prezintă relevanţă pentru stabilirea naturii acestui litigiu şi, în consecinţă, pentru determinarea admisibilităţii recursului declarat în cauză.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, aplicabile în speţă în raport de data introducerii acţiunii, respectiv 28 februarie 2019:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Plecând de la ipoteza textului legal evocat, instanţa supremă apreciază că activitatea desfăşurată de către recurenta-reclamantă în temeiul contractului anterior menţionat poate fi considerată drept activitate în porturi, întrucât lucrările au fost angajate pentru menţinerea funcţionalităţii infrastructurii/suprastructurii portuare aflate în sfera de responsabilitate a Companiei Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa.

Astfel, lucrările de reparaţii a platformelor portuare închiriate a căror contravaloare se solicită prin acţiunea dedusă judecăţii sunt în legătură cu activitatea din domeniul portuar şi pot fi incluse în categoria activităţilor auxiliare activităţilor de transport naval prevăzute exemplificativ de art. 19 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 22/1999 republicată privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că hotărârea atacată este pronunţată în soluţionarea unei cereri privind activitatea în porturi şi, raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, aceasta nu este susceptibilă de a fi cenzurată pe calea recursului, motiv pentru care, cu respectarea principiului legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ. şi de art. 129 din Constituţia României, recursul declarat în cauza de faţă urmează a fi respins ca inadmisibil.

În conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Înalta Curte o va obliga pe recurentă la plata sumei de 1785 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Societatea Comercială A. S.A, conform dovezilor depuse la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A. împotriva deciziei civile nr. 370 din 21 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă pe recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A. la plata sumei de 1785 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SOCIETATEA COMERCIALĂ A. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2021.