Insurance moral damages liability: Admissibility of extraordinary appeal excluded by mandatory finality of appellate decisions

Şedinţa publică din data de 19 mai 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 25.02.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. prin reprezentant B. a chemat în judecată pe pârâta C. S.A. şi intervenienta D., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 80000 euro, reprezentând daune morale, dar şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3950 din 18 noiembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 80000 euro, echivalent în RON la data plăţii efective, cu titlu de daune morale şi suma de 7.411,08 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei soluţii, în termenul legal, la data de 06 ianuarie 2020, a declarat apel pârâta, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 17 ianuarie 2020.

Prin decizia civilă nr. 586A din 22 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă C. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 3950 din data de 18.11.2019, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. prin reprezentant B. şi cu intimata-intervenientă D. şi a schimbat în parte sentinţa civilă apelată în sensul că a fost obligată pârâta la plata sumei de 15.000 euro, daune morale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A. PRIN REPREZENTANT B., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curţii de Apel Bucureşti.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul susţine că, deşi instanţa de apel a precizat in cuprinsul motivării în două rânduri ca este necesar să se determine în concret şi coroborat toate aspectele obiective si subiective relevante pentru stabilirea unei despăgubiri suficiente şi echitabile nu a înţeles să identifice şi să analizeze aceste criterii de evaluare a sumei indemnitare.

Recurentul consideră că hotărârea cuprinde motive contradictorii câtă vreme stabileşte că pentru determinarea unei despăgubiri juste e necesară identificarea şi analiza criteriilor de evaluare a despăgubirii, dar nu identifică şi analizează în concret niciunul dintre criterii, respectiv gravitatea şi importanţa prejudiciului moral, durata menţinerii consecinţelor vătămării şi consecinţele prejudiciului pe plan social, familial, perturbările care au apărut în condiţiile de viaţă personală, socială şi profesională a reclamantului, dificultăţile înregistrate în demersul de reintegrare în societate, de redobândire a echilibrului sufletesc.

Referitor la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul susţine că hotărârea nu e motivată, prin aceasta încălcându-se reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii

Recurentul apreciază că motivarea hotărârii este sumară, cuprinde argumente de ordin teoretic si generalităţi susceptibile a fi aplicate oricăror spete asemănătoare şi enumeră parţial probele administrate in cursul judecaţii in prima instanţă.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul apreciază că stabilirea despăgubirii doar cu menţionarea în concret a numărului de zile de ingrijire medicala constituie o încălcare a dispoziţiilor 1349 alin. (2) C. civ. în condiţiile în care pentru determinarea daunelor morale trebuie avut în vedere un spectru extins de criterii de evaluare.

Intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi excepţia nulităţii recursului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, care primează în faţa excepţiei nulităţii, întrucât vizează principiul legalităţii căilor de atac, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 586A din 22 iunie 2020, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a soluţionat, cu caracter definitiv, acţiunea promovată de reclamantul A. prin reprezentant B., având ca obiect pretenţii izvorâte dintr-un contract de asigurare, fiind astfel dedusă judecăţii o cerere privitoare la despăgubiri în materie de asigurări.

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 25 februarie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele din materia asigurărilor.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. PRIN REPREZENTANT B. împotriva deciziei civile nr. 586A din 22 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. PRIN REPREZENTANT B. împotriva deciziei civile nr. 586A din 22 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2021.