Annulment of civil appeal for failure to formulate valid cassation grounds and argue peremption of revision request

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B..

Prin încheierea civilă nr. 103/CC din 16 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Împotriva acestei încheieri reclamantul a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea din Camera de Consiliu de la 28 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii civile nr. 103/CC din 16 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Prin decizia civilă nr. 6 din 26 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, s-a respins excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de litigii de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Timişoara şi s-a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 103/16.10.2017, pronunţate de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2017.

La data de 29 martie 2019 contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 6 din 26 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, aceasta fiind înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, sub nr. x/2019.

Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 17 din 9 mai 2019, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 6 din 26 februarie 2019, pronunţate Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat cerere de revizuire, înregistrată la data de 4 iunie 2019 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 22 din 17 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 17 din 9 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2019.

La data de 7 octombrie 2020 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 22 din 17 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a prezentat nemulţumirile sale privind activitatea Casei de Pensii Timiş, arătând că nu este respectată Legea nr. 544/2001. Totodată, a susţinut că a solicitat să se depună la dosar şi dovezile pentru care s-a reţinut 50% din salarii şi apoi din pensii "fără dovezi în dosar, numai cu protocoale ilegale".

Recurentul a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raport care, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat recurentului A., cu menţiunea că acesta poate depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul nu a înţeles să uzeze de acest drept.

Ulterior, prin rezoluţia din 17 martie 2021, s-a fixat termen la data de 13 mai 2021 pentru examinarea stadiului recursului.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu, în temeiul art. 248 C. proc. civ., asupra căreia se reţin următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că:

"aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din conţinutul art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că prin cererea de recurs recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, nu se poate considera că afirmaţiile recurentului din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.. Acestea trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentaţii juridice care să vizeze soluţia pronunţată de instanţa de revizuire, respectiv aceea de constatare a perimării cererii de revizuire, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea unor nemulţumiri faţă de soluţia pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.

Faţă de considerentele expuse, întrucât accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 22 din 17 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2021.