Military pension recalculation: appeal declared inadmissible due to lack of jurisdiction

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale la revizuirea deciziei nr. x/2/19.06.2017 în raport de situaţia soldelor lunare brute realizate la funcţia de bază, actualizate, cu consecinţa emiterii unei noi decizii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1278 din 21 mai 2019, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 57/AS din 28 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă - complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1278/21.05.2019 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

La data de 31 iulie 2020 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 57/AS din 28 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei recurate.

Intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

La data de 23 octombrie 2020 recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raport care, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat părţilor, cu menţiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul-reclamant a înţeles să uzeze de acest drept.

Ulterior, prin rezoluţia din 17 martie 2021, s-a fixat termen la data de 13 mai 2021 pentru examinarea stadiului recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Prezenta cale extraordinară de atac este formulată împotriva deciziei civile nr. 57/AS din 28 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă şi vizează un litigiu ce poartă în materia asigurărilor sociale.

Potrivit art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, "jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel".

Conform art. 101 din acelaşi act normativ "litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale", iar art. 103 prevede că:

"hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

De asemenea, art. 104 din Legea nr. 223/2015 stabileşte că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În conformitate cu dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 "(...) în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale anterior evocate, decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., potrivit cărora, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)",astfel cum este menţionat şi în dispozitivul acesteia.

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că acestea se pot exercita în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 57/AS din 28 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 57/AS din 28 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi,13 mai 2021.