Insufficient judicial stamping of cassation appeal against corporate nullity and damages action

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 octombrie 2018 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză, să constate nulitatea absolută a noului act constitutiv fără număr şi dată certă al B. S.R.L., înscris în circuitul civil la data de 24 iunie 2008în baza încheierii nr. 15.100/24.06.2008; nulitatea absolută a actului adiţional nr. x din 30 iunie 2008; nulitatea absolută a actului constitutiv nr. 6450 din 30 iunie 2008; să dispună menţionarea în Registrul Comerţului privind anularea acestora şi publicarea în Monitorul Oficial al României; să dispună prin hotărâre judecătorească repunerea părţilor în situaţia participaţiilor la capitalul social al B. S.R.L. la momentul 4 iunie 2008 când a decedat autorul D., asociat în societatea B. S.R.L. cu E..

La data de 15 martie 2019 reclamanta a formulat o nouă cerere, prin care a arătat că renunţă la soluţionarea capătului de cerere privind repunerea părţilor în situaţia anterioară a participaţiilor la capitalul social, solicitând, în acelaşi timp, radierea din registrul comerţului a încheierilor nr. x/24.06.2008 şi nr. x/02.07.2008.

Reclamanta a completat acţiunea iniţială la data de 27 martie 2019, în sensul că a chemat în judecată, în calitate de pârâţi, pe numiţii E., F. şi G., solicitând obligarea pârâtului E. la suportarea prejudiciului cauzat, avându-se în vedere împrejurarea că la crearea prejudiciului a contribuit şi soţia acestuia, H., în calitate de fost administrator căreia i-a transferat, cu titlu gratuit, cele 618 părţi sociale, fără să achite contravaloarea acestora.

În acest context, reclamanta a apreciat că se impune chemarea în judecată a succesorilor lui H. care au acceptat moştenirea.

Prin aceeaşi cerere reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului E. la plata prejudiciului cauzat în sumă de 562.804 RON, sumă la care a fost obligată societatea pârâtă, reprezentând contravaloarea celor 618 părţi sociale, statuată de art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 şi care a fost avută în vedere la pronunţarea sentinţei nr. 4984/10.12.06.2012, irevocabilă prin decizia nr. 1326/R-COM/10.04.2013 a Curţii de Apel Piteşti.

Reclamanta şi-a întemeiat cererea completatoare pe dispoziţiile C. civ. şi ale Legii nr. 31/1990 privind răspunderea administratorului pentru prejudiciile cauzate prin fapte proprii ilicite.

Prin sentinţa civilă nr. 53 din 21 ianuarie 2019 Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei I civile şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâta B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.., având ca obiect constatare nulitate act nulitate absolută act constitutiv, în favoarea secţiei a II-a civile a Tribunalului Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2018*, la data de 5 februarie 2019.

Prin sentinţa nr. 1289 din 4 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, s-a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L. (în insolvenţă) prin lichidator judiciar C.., E., F. şi G.; reclamanta a fost obligată la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârâtul E..

Împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 203/A-C din 5 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1289 din 4 noiembrie 2019 a Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.., E., F. şi G..

La data de 4 august 2020 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 203/A-C din 5 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, apreciind că este incident motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimaţii-pârâţi G., E. şi F. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, fără a face dovada existenţei şi întinderii lor. De asemenea, au invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, în contradictoriu cu aceşti pârâţi şi excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare la data de 2 noiembrie 2020.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raport care, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat părţilor, cu menţiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 8 februarie 2021 recurenta-reclamantă A. a depus la dosar punct de vedere la raport, arătând, în esenţă, că este neîntemeiată opinia magistratului-asistent raportor în ceea ce priveşte achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 4.516,52 RON.

Ulterior, prin rezoluţia din 17 martie 2021, s-a fixat termen la data de 13 mai 2021 pentru examinarea stadiului recursului.

Recurenta-reclamantă a depus concluzii scrise la data de 28 aprilie 2021.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia insuficientei timbrări a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Articolul 1 din O.U.G nr. 80/2013 statuează că acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice.

În conformitate cu art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar, alin. (3) teza I al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON", iar conform art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că prin adresa comunicată la 9 septembrie 2020 (la domiciliul indicat prin cererea de recurs - dosar), recurentei-reclamante i s-a pus în vedere, în procedura de filtrare a recursului, să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 4.516,52 RON şi să depună la dosar dovada achitării acesteia, sub sancţiunea anulării recursului.

La data de 14 septembrie 2020 recurenta-reclamantă a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din 7 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea formulată de petenta A. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru, încheiere care a fost comunicată petentei la data de 26 octombrie 2020, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul de recurs.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă A. nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita, în completare, taxa judiciară de timbru în sumă de 4.516,52 RON, datorată conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, până la termenul de judecată din 13 mai 2021, când a rămas în pronunţare cauza, astfel încât devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I, raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 203/A-C din 5 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 203/A-C din 5 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2021.