Contestație în anulare inadmisibilă against non-appealable decision nullifying improperly drafted appeals for failure to invoke legal illegality grounds under Articles 493(5) and 503(1) of the Code of Civil Procedure
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary challenge (contestație în anulare) filed by the claimant as inadmissible, leaving the June 24, 2020 appellate decision in force, which had nullified both parties’ appeals for procedural defects and maintained the Court of Appeal’s award of minimal moral damages for an unauthorized electricity disconnection. The dispute originated from a civil suit seeking substantial moral damages for service interruption, where the initial trial and appellate courts progressively reduced the compensation, prompting cross-appeals that were subsequently annulled by the Supreme Court on the grounds that the appeals lacked valid legal grounds and failed to meet statutory requirements for review. The decisive legal basis for the final ruling is Article 493(5) of the Code of Civil Procedure, which provides that decisions annulling or rejecting appeals due to formal non-compliance are issued without party hearing and are not subject to any legal remedy; consequently, the court applied Article 503(1) of the Code of Civil Procedure to determine that the extraordinary challenge was inadmissible because it targeted a decision explicitly rendered final and unappealable by law, thereby upholding the principles of the legality and uniqueness of remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 253 alin. (4) din C. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 503 din C. proc. civ; Contestație în anulare inadmisibilă against non-appealable decision nullifying improperly drafted appeals for failure to invoke legal illegality grounds under Articles 493(5) and 503(1) of the Code of Civil Procedure: declarat de recurenta-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A., sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că aceasta a indicat ca temei de drept al cererii art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ., însă, în expunerea motivelor de recurs a reluat, integral, criticile exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 13 mai 2021
Asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâta S.C. CEZ VÂNZARE S.A., solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri civile, respectiv daune morale în cuantum de 375.000 euro, reprezentând prejudiciul moral ce i-a fost cauzat personal, dar şi familiei sale prin întreruperea furnizării energiei electrice în perioada 3 martie 2016 până în 30 aprilie 2016.
Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr. 45/2018 din 26 martie 2018, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CEZ Vânzare S.A.; pârâta a fost obligată la plata sumei de 10.000 euro, echivalentul în RON, către reclamant, pentru perioada 03.03.2016 - 30.04.2016, reprezentând daune morale.
Prin decizia nr. 63/2019 din 5 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A. împotriva sentinţei nr. 45/2018 din 26 martie 2018 a Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu apelantul-reclamant A.; sentinţa apelată a fost schimbată, în sensul că s-a admis în parte acţiunea, iar pârâta a fost obligată la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând daune morale, pentru perioada 03.03.2016-30.04.2016, către reclamant; s-a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva aceleiaşi sentinţe, în contradictoriu cu apelanta-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi.
Prin decizia nr. 1127 din 24 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-reclamant A., invocată de recurenta-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A.; s-au anulat recursurile declarate de recurentul-reclamant A. şi de recurenta-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A. împotriva deciziei nr. 63 din 5 februarie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Înalta Curte a analizat, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-reclamant A., invocată de recurenta-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A. prin întâmpinare, excepţie care a fost admisă pentru următoarele considerente:
S-a constatat că argumentele expuse de recurentul-reclamant în susţinerea recursului declarat vizează exclusiv situaţia de fapt, respectiv: împrejurarea în care s-a produs debranşarea locuinţei de la furnizarea energiei electrice, faptul că instanţa de apel nu a apreciat legal şi temeinic valoarea prejudiciului moral cauzat de recurenta-pârâtă, desfăşurarea de către pârâtă de activităţi neautorizate.
Totodată, instanţa de recurs a reţinut că invocarea de către recurentul-reclamant a dispoziţiilor art. 252 şi art. 253 alin. (4) din C. civ., precum şi a prevederilor art. 47 lit. a), b), c) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 este formală, în condiţiile în care nu au fost expuse critici de nelegalitate a hotărârii recurate din perspectiva încălcării sau aplicării greşite a acestor norme de drept material.
Analizând recursul declarat de recurenta-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A., sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că aceasta a indicat ca temei de drept al cererii art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ., însă, în expunerea motivelor de recurs a reluat, integral, criticile exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.
S-a mai reţinut că prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.
Împotriva deciziei nr. 1127 din 24 iunie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.
Autorul căii extraordinare de atac a susţinut faptul că decizia contestată este nelegală, întrucât instanţa de recurs nu a observat că sunt incidente dispoziţiile art. 197 teza a II-a din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 23 alin. (1) pct. b) din O.U.G. nr. 80/2013, în sensul că instanţa de apel a judecat o cerere de apel lovită de nulitate pentru netimbrare la valoarea contestată.
Faţă de aceste argumente, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei contestate şi soluţionarea cauzei.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata CEZ VÂNZARE S.A. a solicitat, în principal, respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
Contestatorul A. a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.
Examinând excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare invocată de intimata CEZ VÂNZARE S.A., în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Obiectul contestaţiei în anulare este reglementat diferit, în funcţie de motivele pentru care se poate exercita această cale extraordinară de atac.
Potrivit alin. (1) al art. 503 din C. proc. civ., pentru motivul legal de neregularitate a procedurii de citare, hotărârile susceptibile de a fi atacate cu contestaţie în anulare sunt toate hotărârile definitive ale instanţei de recurs.
Alin. (2) şi (3) ale art. 503 din acelaşi cod reglementează o altă serie de motive pentru care se poate exercita calea de atac a contestaţiei în anulare, dar care privesc exclusiv hotărârile instanţelor de recurs şi hotărârile instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Conform dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.
Aşadar, având în vedere că prezenta contestaţie în anulare a fost formulată împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu este supusă niciunei căi de atac, decizia a cărei retractare se solicită, respectiv decizia nr. 1127 din 24 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, care a fost pronunţată în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte constată inadmisibilitatea căii de atac exercitate de contestatorul A. pentru neîndeplinirea cerinţei prevăzute de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţie şi de art. 457 din C. proc. civ., precum şi a principiului unicităţii căii de atac prevăzut de art. 460 din acelaşi cod.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în considerarea dispoziţiilor art. 508 alin. (1) C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1127 din 24 iunie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1127 din 24 iunie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi,13 mai 2021.