Territorial competence in delictual actions: exclusion of ex officio review of private-order rules and priority of plaintiff's choice of forum under alternative jurisdiction

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Negreşti-Oaş la 25 septembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Nord S.A., prin Agenţia de Furnizare a Energiei Electrice Satu Mare, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a formulat cerere de valoare redusă, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata obligaţiei principale în cuantum de 2.240,04 RON, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la 21 noiembrie 2019 un angajat al societăţii pârâte a deteriorat un cablu electric subteran de 20KV, în localitatea Negreşti-Oaş. Modalitatea producerii accidentului a fost consemnată în procesul-verbal de constatare întocmit la faţa locului de către reprezentanţii societăţii reclamante. Prejudiciul cauzat se ridică la suma de 2.240,04 RON şi reprezintă costul lucrărilor de înlocuire a cablului rupt şi de readucere în stare tehnică corespunzătoare de funcţionare în siguranţă a instalaţiilor.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ. şi ale art. 1.025 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1392/2020 din 10 decembrie 2020, Judecătoria Negreşti-Oaş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

În esenţă, Judecătoria Negreşti-Oaş a reţinut că dipoziţiile art. 107 şi ale art. 1028 C. proc. civ. reprezintă norme imperative, pe care părţile nu ar putea să le înlăture prin convenţia lor şi care instituie competenţă teritorială în materie în favoarea instanţei în a cărui circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. A mai reţinut că necompetenţa de ordine publică poate fi invocată şi de instanţă din oficiu şi a apreciat că, faţă de faptul că sediul pârâtei este în oraşul Baia Mare, judetul Maramureş, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Baia Mare.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Judecătoriei Baia Mare.

La termenul de judecată de la 20 aprilie 2021, Judecătoria Baia Mare a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 3324/2021 din aceeaşi dată, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Negreşti-Oaş, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţa astfel ivit.

În esenţă, Judecătoria Baia Mare a reţinut că, faţă de obiectul litigiului (acţiune în răspundere civilă delictuală) în cauză sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care stabilesc o competenţă alternativă, de ordine privată, în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă. A mai reţinut că potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., cazurile de competenţă de ordine privată pot fi invocate doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii. S-a raportat şi la prevederile art. 116 din acelaşi cod, care permit reclamantului să aleagă între mai multe instanţe deopotrivă competente, în raport de care a apreciat că instanţa competentă în soluţionarea cauzei este Judecătoria Negreşti-Oaş.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Negreşti-Oaş competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Negreşti-Oaş şi Judecătoria Baia Mare s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Pentru a stabili competenţa teritorială instanţele trebuie să se raporteze la dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. care statuează regula generală în materie şi anume aceea că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.240,04 RON, reprezentând prejudiciul produs acesteia prin fapta ilicită a unui angajat al pârâtei. Cererea formulată are astfel natura unei acţiuni în răspundere civilă delictuală.

Faţă de obiectul acţiunii, se constată că sunt incidente şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. prin care se stabileşte o competenţă teritorială alternativă în soluţionarea acestui tip de litigii, şi anume în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul. În speţă, fapta ilicită s-a produs în circumscripţia Judecătoriei Negreşti-Oaş deoarece lucrările efectuate de pârâtă şi în urma cărora a survenit prejudiciul au fost realizate în localitatea Negreşti-Oaş.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.. În speţă, reclamanta a ales să sesizeze Judecătoria Negreşti-Oaş. Mai mult decât atât, necompetenţa teritorială a fost invocată de instanţă din oficiu, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) din acelaşi cod care acordă numai pârâtului dreptul de a se prevala de aceste norme de ordine privată; or, pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale nici prin întâmpinare, nici la primul termen de judecată.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negreşti-Oaş, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negreşti-Oaş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2021.