Undue payment in interbank transfers: passive procedural capacity of the account holder as legal recipient versus intermediary bank

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 7 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 64.940,88 USD, reprezentând plată nedatorată, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia de necompetenţă generală a instanţelor române şi respingerea, în principal, a cererii de chemare în judecată ca nefiind de competenţa instanţelor române; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi respingerea, în subsidiar, a cererii de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 607 din 8 martie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a obligat reclamanta la plata către pârâtă a contravalorii în RON la data plăţii a sumei de 1.000 USD, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A. S.A.

Prin decizia civilă nr. 1729A din 24 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 607 din 8 martie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza primei instanţe, spre judecare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-pârâtă susţine că a fost aplicat greşit art. 1341 C. civ. referitor la plata nedatorată întrucât din perspectiva relaţiilor bancare, recurenta nu are nicio legătură cu intimata-reclamantă. În mod greşit, se susţine, a fost admis apelul formulat de A. S.A. şi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, apreciindu-se eronat că B. ar fi accipiensul presupusei plăţi nedatorate.

În memoriul de recurs se arată că trebuie analizate în mod distinct relaţia dintre recurentă şi C. şi relaţia dintre băncile implicate în intermedierea transferului, instanţa de apel amestecând relaţiile din prezenta cauză, ajungând în mod eronat la concluzia că ar fi existat o relaţie directă între recurentă şi intimata A. S.A. Astfel, exclusiv din perspectiva relaţiei comerciale dintre recurentă şi C., recurenta arată că este destinatarul plăţii efectuate de către C., însă această plată are un temei contractual, nu cel extracontractual al plăţii nedatorate.

Autoarea căii de atac susţine că banii au fost transferaţi de intimata-reclamantă nu pentru a face o plată către recurenta-pârâtă, pentru care de altfel nu avea nicio cauză juridică, ci pentru ca intimata-reclamantă să-şi execute propria obligaţie contractuală faţă de celelalte bănci care au aderat la sistemul D..

Prin urmare, recurenta apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile plăţii nedatorate, deoarece nu recurenta este accipiensul plăţii efectuate, ci E.. Consideră eronată interpretarea instanţei de apel în sensul că E. este doar un intermediar, deci nu poate fi accipiensul plăţii, atâta vreme cât însăşi intimata-reclamantă este doar un intermediar şi nu ordonatorul plăţii.

Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 27 mai 2020, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 1729A din 24 octombrie 2019 şi s-a fixat termen de judecată la 27 ianuarie 2021, în vederea soluţionării recursului în şedinţă publică.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează încălcarea normei de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, în extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori în restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Criticile recurentei-pârâte referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1341 C. civ. în contextul stabilirii calităţii procesuale pasive a acesteia în raport de fondul cauzei vor fi înlăturate.

Conform dispoziţiilor art. 1341 C. civ., "cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire."

Astfel cum a statuat şi doctrina, plata nedatorată dă naştere unui raport juridic civil avându-le ca subiecte pe solvens şi pe accipiens, în al cărui conţinut se identifică dreptul celui care a efectuat plata la restituirea prestaţiei şi obligaţia corelativă ce-i revine persoanei căreia i s-a făcut plata. Obligaţia de restituire se va îndeplini conform prevederilor art. 1635 alin. (1) C. civ., care stipulează că cel obligat la restituire este cel care "a primit bunurile fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desfiinţat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligaţii au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forţă majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora."

Conform art. 36 C. proc. civ., "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii."

Curtea de apel nu s-a pronunţat pe fondul raportului juridic dedus judecăţii, ci a stabilit, în limitele în care a fost învestită, că B. are calitate procesuală pasivă în sensul că aceasta poate sta în justiţie în calitate de pârâtă în cadrul unei cereri de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile din C. civ. referitoare la plata nedatorată.

Contrar celor susţinute de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile legale şi a stabilit, în urma unei analize judicioase a situaţiei de fapt în contextul determinării cadrului procesual, că există identitate între reclamantă şi solvens în persoana intimatei A. S.A. şi între pârâtă şi accipiens în persoana recurentei B. întrucât plata în discuţie a fost iniţiată de solvens A. S.A. şi a fost primită de accipiens B. în contul deschis de aceasta din urmă la E.. Această din urmă instituţie bancară nu poate fi considerată primitorul plăţii în sensul avut în vedere de art. 1341 C. civ. întrucât chiar dacă efectuează operaţiuni specifice de alimentare a contului respectiv, aceasta nu înseamnă că devine titularul sumelor de bani din acel cont. Astfel, în mod corect a reţinut curtea de apel că E. nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 1729A din 24 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 1729A din 24 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2021.