Territorial jurisdiction in individual labor disputes: validity of choice between domicile and workplace courts during pending judicial review of dismissal

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2020, la data de 04.09.2020, contestatorul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata SC. B. S.R.L., ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei nr. 3377/12.08.2020 de concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, obligarea intimatei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, inclusiv la plata contribuţiilor sociale aferente salariilor, de la data încetării contractului individual de muncă până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, precum şi obligarea intimatei la plata dobânzii legale aferente acestor sume, de la scadenţă şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la data de 23.10.2020, intimata a solicitat respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.

În şedinţa publică din data de 3.12.2020, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, reţinând că, potrivit art. 269 din Codul muncii, instanţa competentă pentru soluţionarea litigiului este instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului, ca atare a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, Completul Specializat-Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale, reţinând că, la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 04.09.2020, reclamantul nu mai avea locul de muncă în Cluj-Napoca, raporturile de muncă fiind încetate prin decizia de concediere, iar domiciliul acestuia este în loc. Bocşa din jud. Caraş-Severin.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, Completul Specializat-Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale, sub acelaşi număr la data de 21.12.2020.

În şedinţa publică din data 5 februarie 2021, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă, Completul Specializat-Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale, având în vedere dispoziţiile art. 131 alin. (1) şi ale art. 248 C. proc. civ., a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de contestator, excepţie care a fost admisă şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 133, pct. 2 din C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, iar în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială aplicabilă litigiului de muncă, s-a reţinut că aceasta revine, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Însă, aceste dispoziţii sunt completate de de cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, care prevăd că "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti competente, în a căror circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Acest text de lege instituie, aşadar, o competenţă teritorială alternativă.

Pe de altă parte, art. 216 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social stipulează că dispoziţiile acestei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Astfel că, potrivit art. 116 din C. proc. civ., "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă de competente".

Coroborând prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 cu cele ale art. 116 din C. proc. civ., rezultă că în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte individuale de muncă, competenţa teritorială fiind alternativă, reclamantul are posibilitatea de a alege între aceste două instanţe deopotrivă de competente, respectiv între instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul şi instanţa în a cărei rază teritorială îşi are locul de muncă reclamantul.

În speţa dedusă judecăţii, contestatorul A. şi-a manifestat opţiunea în sensul că, pentru soluţionarea contestaţiei sale, a investit Tribunalul Cluj, ca fiind instanţa în a cărei circumscripţie îşi are locul de muncă reclamantul.

Chiar dacă contestatorul a fost concediat prin Decizia nr. 3377/12.08.2020 pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, emisă de angajatorul intimat, împotriva căreia a formulat prezenta contestaţie, tribunalul a reţinut că raporturile de muncă nu au încetat, întrucât decizia de concediere este supusă controlului judiciar.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 80 alin. (3) din Codul Muncii, care prevăd că "în cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti".

Sub acest aspect, locul de muncă al reclamantului subzistă din perspectiva criteriului legal de determinare a competenţei teritoriale, respectiv a cerinţelor legale de apropiere a justiţiei de locul de muncă. Or, o interpretare contrară ar fi de natură a goli de conţinut norma de competenţă teritorială alternativă prevăzută de art. 210 din Legea nr. 62/2011 în cazul contestaţiilor împotriva deciziilor de concediere, în condiţiile în care normele juridice trebuie interpretate în sensul de a produce efecte juridice, iar nu în sensul în care nu ar produce niciun efect.

Drept urmare, prin depunerea contestaţiei împotriva deciziei de concediere la Tribunalul Cluj, contestatorul a investit această instanţă cu soluţionarea conflictului individual de muncă, fixând astfel, în mod definitiv, competenţa în favoarea acestei instanţe, iar dreptul de opţiune al contestatorului în acest sens nu poate fi contestat nici de către intimat şi nici de către instanţa de judecată, deoarece numai contestatorului i s-a creat o astfel de facilitate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 26 martie 2021.

Înalta Curte, fiind sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constată că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti stabilite potrivit legii", iar alin. (2) ai aceluiaşi articol stipulează în sensul că "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a caret circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa".

Conform dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul." Art. 216 din acelaşi act normativ prevede că "dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..'"

Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Din coroborarea textelor legale mai sus enunţate rezultă că, în materia conflictelor de muncă competenţa teritorială este alternativă, fie cea de la locul unde reclamantul îşi are domiciliul, fie cea de la locul său de muncă, reclamantul având alegerea între aceste instanţe deopotrivă competente, opţiune care se manifestă prin învestirea uneia dintre aceste instanţe cu soluţionarea cererii de chemare în judecată.

În cauză, prin cererea de chemare înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul a solicitat instanţei să dispună anularea deciziei de concediere.

Potrivit menţiunilor din cererea de chemare în judecată domiciliul reclamantului este în loc. Bocşa din jud. Caraş-Severin, iar locul de muncă se află în Cluj-Napoca.

Faţă de aspectele mai sus expuse, rezultă că, atât Tribunalul Cluj cât şi Tribunalul Caraş-Severin sunt instanţe deopotrivă competente să soluţioneze cauza, în sensul prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Cum reclamantul, la data sesizării instanţei, avea locul de muncă în municipiul Cluj, în condiţiile în care raporturile de muncă nu au încetat, decizia de concediere fiind supusă controlului judiciar în litigiul pendinte, acesta a ales să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Cluj.

În raport cu această opţiune procesuală, manifestată în sensul dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, raportate la cele ale art. 210 şi art. 216 din Legea nr. 62/2011, situaţie faţă de care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Faţă de considerentele expuse şi de dispoziţiile legale evocate, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi,11 mai 2021.