Principal intervention in appeal rejected as inadmissible; High Court upholds ruling, orders intervenor to pay 5,000 RON costs.

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16.03.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă sub nr. x/2020 contestatoarea A. S.R.L., reprezentată de B., reprezentată de C., în calitate de reprezentant permanent al administratorului persoană juridică, în contradictoriu cu D.., în calitate de administrator judiciar al E. S.A., comitetul creditorilor E. S.A. - în reorganizare - format din: F. S.A., G. S.R.L., H. S.A., I. S.A., J. S.A., în temeiul art. 59 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, a formulat contestaţie împotriva măsurilor administratorului judiciar, prin care a dispus descalificarea A. S.R.L., ofertantă înscrisă la licitaţia organizată în data de 06.03.2020 pentru valorificarea activului imobiliar "K." solicitând anularea, în parte a procesul-verbal de descalificare nr. x/06.03.2020, doar în ceea ce priveşte măsura descalificării A. S.R.L. şi constatarea că, faţă de măsura legală şi temeinică de descalificare a L. S.R.L., A. S.R.L., este singurul ofertant calificat la licitaţie. Subsecvent admiterii primelor două capete de cerere, să se dispună anularea Procesului-verbal de licitaţie nr. x/06.03.2020 şi să oblige administratorul judiciar să încheie un proces-verbal de licitaţie prin care să o declare câştigătoarea licitaţiei pentru un preţ egal cu oferta, respectiv la preţul de pornire al licitaţiei, în valoare de 33.595.000 EURO.

De asemenea, în temeiul art. 59 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 a formulat cerere de suspendare a procedurii de valorificare a activului imobiliar "K." compusă din teren intravilan în suprafaţă totală de 62.491 mp, cu construcţii industriale şi anexe a acestor construcţii, situat în Bucureşti, B-dul x nr. 2, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei.

În motivarea în fapt, contestatorul a arătat că obiectul contestaţiei este reprezentat de măsuri nelegale ale administratorului judiciar, fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 59 alin. (5) - (7) din Legea nr. 85/2014.

Prin decizia nr. 2960 din 6.08.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii formulată de către contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. E. S.A., intimaţii D., F. S.A., G. S.R.L., H. S.A., I. S.A., M., J. S.A., si L. S.R.L., cu sediul ales la N., membrii ai comitetului creditorilor. Au fost respinse capetele de cerere privind constatarea de către instanţă a calităţii contestatoarei de unic ofertant calificat la licitaţie şi obligarea administratorului judiciar la încheierea unui proces-verbal de licitaţie în care să declare contestatoarea câştigătoare, ca inadmisibile. Au fost respinse celelalte capete de cerere ale contestaţiei astfel cum au fost precizate, ca neîntemeiate. A fost obligată contestatoarea să plătească administratorului judiciar D. suma de 28.790,27 RON onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatoarea A. S.R.L..

La 28 octombrie 2020 O. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie principală în temeiul art. 61 alin. (2) şi art. 62 C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenţie principală formulată de către O. S.R.L. iar în temeiul art. 64 alin. (4) teza finală C. proc. civ., a fost constatată suspendarea de drept a judecării apelului.

Împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie principală a formulat recurs O. S.R.L., la data de 14 decembrie 2020, în temeiul art. 64 C. proc. civ., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta arată că hotărârea atacată este parţial nemotivată întrucât cererea de intervenţie a fost cercetată şi analizată doar prin prisma lipsei acordului expres al tuturor părţilor dosarului.

Curtea de Apel Bucureşti nu a verificat condiţiile de formă ale cererii de intervenţie principală şi întrunirea acestora de către recurentă; existenţa unui interes legitim, născut, actual, personal şi determinat al recurentei în promovarea acestui demers legal; existenţa unei legături între cererea de intervenţie şi obiectul litigiului dedus judecăţii. Admiterea în principiu a cererii de intervenţie reprezintă una dintre etapele obligatorii ale intervenţiei principale, care în cauza pendinte, a fost efectuată sumar.

Recurenta susţine că a fost încălcat consimţământul exprimat de intimata D. şi principiul disponibilităţii, prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, la termenul din 9 decembrie 2020 intimata D. a arătat în mod expres că nu mai susţine inadmisibilitatea cererii de intervenţie. Or, această susţinere orală cuprinsă în încheierea de şedinţă trebuia interpretată ca fiind un acord în susţinerea cererii de intervenţie, pe care instanţa nu l-a reţinut.

În egală măsură au fost încălcate prevederile art. 1240 C. civ. în ceea ce priveşte lipsa consimţământului exprimat de ceilalţi participanţi în cauză. În condiţiile în care celelalte părţi nu au fost citate în vederea exprimării consimţământului, recurenta susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 14 C. proc. civ.

Recurenta susţine şi aplicarea greşită a prevederilor art. 61 alin. (2) C. proc. civ. fiind nesocotit specificul acestei proceduri speciale, având în vedere respingerea cererii de intervenţie, doar pentru aspecte formale.

Înalta Curte, examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, reţine următoarele:

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., criticile sunt nefondate, instanţa de apel făcând o corectă aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 62 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 62 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de intervenţie principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată".

Din analiza acestui text de lege rezultă că intervenţia principală reprezintă o cerere principală, prin intermediul căreia un terţ formulează pretenţii proprii împotriva părţilor iniţiale din proces.

Cu privire la momentul până la care poate fi formulată intervenţia principală, art. 62 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "cererea poate fi făcută numai în faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond".

Această limitare procesuală este justificată de însăşi natura juridică a intervenţiei principale de veritabilă cerere de chemare în judecată, în privinţa căreia trebuie respectate toate gradele de jurisdicţie.

În mod excepţional, intervenţia principală se poate face şi direct în apel, însă cu acordul expres al părţilor, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 62 alin. (3) C. proc. civ.

Lipsa acestui acord atrage inadmisibilitatea intervenţiei principale formulate direct în apel. Aplicarea acestei sancţiuni nu conduce însă la încălcarea principiului egalităţii părţilor şi a dreptului la apărare, întrucât titularii intervenţiei principale pot obţine valorificarea drepturilor proprii prin formularea pe cale separată a unei cereri de chemare în judecată.

Întrucât cererea de intervenţie principală a fost formulată direct în apel, la termenul din 9 decembrie 2020, instanţa de apel a pus în discuţie admisibilitatea cererii de intervenţie principală formulată de O. S.R.L şi a reţinut că intimata D. nu este de acord ca cererea de intervenţie principală să se judece direct în apel.

Neexistând acordul expres al tuturor intimaţilor pentru formularea intervenţiei principale direct în apel, rezultă că nu este întrunită cerinţa imperativă impusă de art. 62 alin. (3) C. proc. civ.

În aceste condiţii, instanţa supremă reţine că este legală soluţia instanţei de apel de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie principală formulată de O. S.R.L direct în apel.

Este nefondată şi critica prin care se arată că a fost încălcat consimţământul exprimat de intimata D. şi principiul disponibilităţii prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ. având în vedere că deşi, intimata D. a avut o poziţie oscilantă în ceea ce priveşte exprimarea acordului, din considerentele încheierii atacate rezultă că nu a susţinut cererea de intervenţie.

Înalta Curte reţine că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 14 C. proc. civ. în condiţiile în care dezacordul unei singure părţi în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de intervenţie este suficient pentru ca instanţa de apel să constate că nu este îndeplinită cerinţa imperativă a legii privind acordul tuturor părţilor.

Recurenta susţine greşit că au fost nesocotite prevederile art. 61 alin. (2) C. proc. civ. prin respingerea cererii de intervenţie doar pentru aspecte formale, atâta timp cât formalismul este impus de legiuitor prin norme imperative.

Înalta Curte reţine ca nefondată şi critica întemeiată pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. prin care se susţine că nu au fost analizate toate condiţiile de formă ale cererii de intervenţie.

Întrucât a constatat că nu este îndeplinită condiţia existenţei acordului tuturor părţilor, în mod corect instanţa de apel nu a mai analizat celelalte condiţii de formă, prin urmare sunt nefondate susţinerile recurentei că hotărârea atacată este parţial nemotivată întrucât cererea de intervenţie a fost cercetată şi analizată doar prin prisma lipsei acordului expres al tuturor părţilor dosarului.

Vor fi înlăturate şi criticile întemeiate de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin care se susţine aplicarea greşită a prevederilor art. 1240 C. civ. având în vedere că aceste dispoziţii nu au fost reţinute în motivarea încheierii recurate. În plus, aceste dispoziţii legale nu sunt aplicabile în procedura specială a admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta O. S.R.L. împotriva încheierii din 9 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Totodată, reţinând culpa procesuală, în temeiul art. 453 raportat la art. 451 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va obligă recurenta să plătească intimatei E. prin administrator judiciar D.. suma de 5000 RON, cheltuieli de judecată reduse în raport cu complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta O. S.R.L. împotriva încheierii din 9 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă recurenta să plătească intimatei E. prin administrator judiciar D.. suma de 5000 RON cheltuieli de judecată reduse.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi,11 mai 2021.