Shareholder certificate nullity: validity of legal summons at registered address in application for annulment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the application for annulment filed by a defendant joint-stock company, thereby upholding the prior cassation decision that had quashed the appeal court ruling and remanded the case for retrial, leaving the initial dismissal of the plaintiff’s claims in force pending new appellate review. The underlying dispute involved civil litigation regarding the absolute nullity of shareholder certificates issued in 2012, the validity of related share transfers, and the correction of commercial registry entries, which the first-instance and appeal courts had previously rejected as unsubstantiated. The annulment claim relied on Article 503(1) of the Code of Civil Procedure, alleging that the challenging party was not legally summoned and was absent from the cassation hearing; however, the court determined that legal service had been properly effectuated at the company’s registered address in accordance with Articles 155, 158, and 172 of the Code of Civil Procedure, and the party’s failure to notify the court of a change in address or pick up the published notice did not invalidate the summons, thus failing to meet the cumulative conditions for annulment.
Legislator headnote
AI generatedart. 99 din Legea nr. 31/1990, art. 503 alin. (1) C. proc. civ, art. 503 alin. (1) din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 155 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ; Shareholder certificate nullity: validity of legal summons at registered address in application for annulment: The underlying dispute involved civil litigation regarding the absolute nullity of shareholder certificates issued in 2012, the validity of related share transfers, and the correction of commercial registry entries, which the first-instance and appeal courts had previously rejected as unsubstantiated. The annulment claim relied on Article 503(1) of the Code of Civil Procedure, alleging that the challenging party was not legally summoned and was absent from the cassation hearing; however, the court determined that legal service had been properly effectuated at the company’s registered address in accordance with Articles 155, 158, and 172 of the Code of Civil Procedure, and the party’s failure to notify the court of a change in address or pick up the published notice did not invalidate the summons, thus failing to meet the cumulative conditions for annulment.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, cited in the dispositive to justify the dismissal of the application for annulment as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 18 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B. i-au chemat în judecată pe pârâţii C., D., E., F. S.A., G. S.A., H. S.A., I. S.A. şi J. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:
1. să constate nulitatea absolută a certificatelor de acţionar emise la 28 decembrie 2012 de societăţile pârâte, prin administrator C.;
2. să constate calitatea de acţionari a reclamanţilor, în cotele cuvenite fiecăruia, calitate dobândită de la defunctul A., în baza certificatelor de acţionar emise de societăţile pârâte în anul 2006;
3. să constate nulitatea absolută a transmisiunilor realizate asupra certificatelor de acţionar emise la 28 decembrie 2012;
4. să dispună radierea tuturor înregistrărilor/menţiunilor efectuate la O.R.C. Galaţi în baza certificatelor anterior menţionate;
5. să îi oblige pe pârâţi la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 91 şi art. 99 din Legea nr. 31/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 148 din 20 martie 2018, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a respins ca lipsit de obiect al treilea capăt de cerere şi a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere formulate de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu pârâţii C., D., E., F. S.A., G. S.A., H. S.A., I. S.A. şi J. S.A.
Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 195 din 20 iunie 2018, a completat dispozitivul sentinţei primei instanţe, în sensul că i-a obligat pe reclamanţi la plata către pârâta C. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.760 RON.
Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamanţii au declarat apel, prin care au solicitat anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin decizia nr. 79/2019 din 20 martie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a respins ca neîntemeiat apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 148 din 20 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă.
A respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta E..
A obligat apelanţii-reclamanţi şi intervenienta accesorie la plata către intimata-pârâtă C. a câte 2.769,33 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel, respectiv onorariu de avocat.
A obligat apelanţii-reclamanţi şi intervenienta accesorie la plata către fiecare societate intimată-pârâtă a câte 1.600 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, respectiv onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii B. şi A., înregistrat la data de 31 mai 2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Prin decizia nr. 7 din 19 ianuarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016 a fost admis recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 79/2019 din 20 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, fiind casată decizia atacată şi trimisă cauza spre o nouă judecată, aceleiaşi curţi de apel.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatoarea F. S.A. prin administrator special K. şi administrator judiciar L.., cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 1 aprilie 2021.
Contestaţia în anulare a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia, hotărârile definitive mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
În acest context, se invocă nelegala citare pentru termenul când a fost soluţionată cererea de recurs, respectiv 19 ianuarie 2021, arătând că nu a primit citaţia nici la sediul societăţii şi nici la cel al administratorului judiciar, hotărârea atacată fiind astfel pronunţată cu încălcarea dreptului la apărare.
Analizând contestaţia în anulare formulată în prezenta cauză în raport de temeiul de drept invocat şi motivele dezvoltate de către contestatoare, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".
Textul de lege evocat reglementează contestaţia în anulare de drept comun care poate avea ca obiect o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) din C. proc. civ.
Pentru a fi incident motivul de contestaţie în anulare reglementat la art. 503 alin. (1) din acelaşi cod este necesar ca citarea contestatorului, pentru termenul la care s-a dezbătut cauza în fond să nu fi fost îndeplinită sau să fi fost nelegal îndeplinită.
Cumulativ cu nerealizarea sau neregularitatea procedurii de citare a contestatorului, mai trebuie îndeplinită şi condiţia negativă ca respectivul contestator să nu fi fost prezent la termenul când a avut loc judecata în fond a pricinii.
Verificând întrunirea acestor condiţii în privinţa contestaţiei în anulare formulate de contestatoarea F. S.A. prin administrator special K. şi administrator judiciar L., se constată că prin decizia nr. 7 din 19 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost soluţionat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 79/2019 din 20 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.
Fiind vorba de o hotărâre pronunţată în calea de atac a recursului, rezultă că aceasta îndeplineşte condiţia de a fi definitivă, având în vedere că art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede că sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
În ceea ce priveşte condiţia ca citarea contestatorului pentru termenul la care s-a dezbătut cauza în fond să fi fost nelegală sau să nu fi fost efectuată, se constată că nu este întrunită, deoarece în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, soluţionat prin decizia nr. 7, procedura de citare a intimatei F. S.A. a fost legal îndeplinită pentru termenul de judecată din 19 ianuarie 2021.
Astfel, Înalta Curte reţine că citarea intimatei F. S.A., contestatoare în prezenta cauză, s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., care stabilesc că persoanele juridice de drept privat vor fi citate prin reprezentanţii lor la sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor.
În speţă, intimata F. S.A. a fost citată la sediul acesteia din Galaţi, str. x, cam. 9, judeţul Galaţi, astfel cum rezultă din dovezile privind îndeplinirea procedurii de citare pentru termenul din 19 ianuarie 2021, aflate la dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sediu indicat atât în cererea de recurs cât şi în contestaţia în anulare.
Susţinerea contestatoarei, potrivit căreia, citarea sa nu s-a făcut la sediul ales este neîntemeiată, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (1) din C. proc. civ., "în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156".
Totodată, potrivit art. 172 C. proc. civ., "dacă în cursul procesului, una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să în- cunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această înştiinţare, procedura de citare este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare".
Se constată că la dosarul de recurs nu există vreun înscris din partea F. S.A. şi nici din partea administratorului special K. sau din partea administratorului judiciar L. - prin care acesta să îşi aleagă un alt sediu procesual pentru comunicarea actelor de procedură, împrejurare faţă de care, citarea acesteia s-a făcut, în mod legal, la sediul indicat în cererea de recurs, respectiv în Galaţi, str. x, cam. 9, judeţul Galaţi.
În acest context, se reţine că, deşi contestatoarea a fost legal citată la sediul indicat în cererea de recurs, aceasta nu a fost prezentă la termenul la care s-a dezbătut cauza în fond, aşa cum rezultă din practicaua deciziei nr. 7 din 19 ianuarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în cuprinsul căreia s-a consemnat că "la apelul nominal se prezintă intimata-pârâtă C., reprezentată de avocat M., cu împuternicire avocaţială la dosar, lipsă fiind recurenţii-reclamanţi, intimaţii-pârâţi H. S.A., D., E., F. S.A., G. S.A., I. S.A., J. S.A. şi intimata-intervenientă E.."
Tot în acelaşi context, se reţine că la dosarul de recurs, se află comunicarea deciziei atacate, la aceeaşi adresă ca cea indicată în recurs, fiind restituită cu menţiunea "se aprobă înapoierea", iar afişarea înştiinţării s-a efectuat la 18 martie 2021, întrucât aceasta nu a fost ridicată de către contestatoare, fiind expirat timpul de păstrare a acesteia de către Poşta Română.
Cum în prezenta cauză, nu au fost îndeplinite cumulativ toate condiţiile prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., se constată că motivul contestaţiei în anulare invocat este neîntemeiat.
În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 503 alin. (1) raportat la art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea F. S.A. prin administrator special K. şi administrator judiciar L.. împotriva deciziei nr. 7 din 19 ianuarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea F. S.A. prin administrator special K. şi administrator judiciar L.. împotriva deciziei nr. 7 din 19 ianuarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii E., H. S.A., B., A., C., D., E., G. S.A., I. S.A. prin administrator judiciar CII N. şi J. S.A. prin lichidator judiciar CII O..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2021.