Recurs de casație anulat ca netimbrat: neplata taxei judiciare de timbru ca condiție prealabilă de admisibilitate
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant’s appeal for lack of payment of the judicial stamp tax, leaving the Court of Appeal’s judgment in force, which had reversed the lower court’s dismissal of the plaintiff’s claim and instead ruled in favor of the defendant company by declaring partial absolute nullity of the contract at issue. The dispute concerned a commercial sale and purchase of a going concern and company shares, where the plaintiff sought compensation for unutilized square footage in a building and contractual penalties, while the defendant company filed a counterclaim alleging the absence of a valid cause (causa) for specific contractual obligations. The decisive legal basis for the final decision was the failure to comply with the procedural requirement to prepay the judicial stamp tax as mandated by Article 486(3) of the Code of Civil Procedure and relevant financial laws, resulting in the nullity of the appeal due to non-compliance with statutory conditions for exercising the remedy.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 486 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Recurs de casație anulat ca netimbrat: neplata taxei judiciare de timbru ca condiție prealabilă de admisibilitate: Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub dosar nr. x/2018 pe rolul Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii S.C. B. S.R.L., C., D. şi E., solicitând să se dispună obligarea pârâtei de rând 1 la plata către reclamant a sumei de 200.000 euro, în echivalent RON la cursul de referinţă din ziua plăţii, reprezentând contravaloarea suprafeţei utile de 500 mp din construcţia de pe terenul situat în Baia Mare str. x f.n. indicat în art. 2 pct. 1 din contractul de vânzare - cumpărare fond de comerţ şi părţi sociale ale S.C B. S.R.L. nr. 1 din 09.08.2013; obligarea pârâtei de ordin 1 la plata penalităţilor de întârziere de 00,1% pe zi de întârziere, conform art. 6 pct. 1 din contractul de vânzare - cumpărare fond de comerţ şi părţi sociale ale S.C B. S.R.L. nr. 1 din 09.08.2013, de la data de 02.01.2017 şi până la efectuarea integrală a plăţii; cu cheltuieli de judecată.
Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute/anularea parţială a contractului intitulat "Contract de vânzare cumpărare fond de comerţ şi părţi sociale ale S.C. B. S.R.L." nr. 1 din 09.08.2013, în ce priveşte obligaţia societăţii de transfer a unei suprafeţe de 500 mp utili/plata sumei de 200.000 euro în favoarea pârâtului - reconvenţional, consemnată la art. 2 alin. (1) teza a 2-a, art. 4 alin. (1) lit. c), art. 5 alin. (6)-(7) şi art. 6 alin. (2) din contract, precum şi obligarea pârâtului-reconvenţional la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 314 din 5 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului D. S-a respins excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâţilor C. şi E.. S-a respins acţiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.R.L, C., D. şi E. şi, în consecinţă: s-a respins cererea reconvenţională formulată de către pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvenţional A.; fără cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 694 din 25 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de reclamantul A..
A fost admis apelul declarat de pârâţii S.C. B. S.R.L., C. şi E. împotriva sentinţei civile nr. 314 din 05 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, care a fost schimbată, în tot, în sensul că: a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C. şi E.. A fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu aceştia, ca urmare a admiterii excepţiei. A fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. A fost admisă cererea reconvenţională şi, în consecinţă: s-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare fond de comerţ şi părţi sociale ale S.C. B. S.R.L. nr. 1/09.08.2013, în ceea ce priveşte art. 2 alin. (1) teza a 2-a, art. 4 alin. (1) lit. c), art. 5 alin. (5)-(7) şi art. 6 alin. (2).
A fost obligat apelantul- reclamant la plata în favoarea apelantei-pârâte S.C. B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în sumă de 24.037,25 RON, aferente judecăţii în fond şi 14.913,82 RON, cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, motivele fiind, în esenţă, următoarele:
Recurentul susţine că, deşi instanţa de apel a constatat existenţa unor raporturi juridice diferite, a considerat că lipsa cauzei constituie un motiv de anulare a convenţiei, invocând prevederile art. 1.238 C. civ. şi omiţând faptul că suprafaţa de 500 mp utili în stadiul semifinisat sau preţul de 200.000 euro sunt contraprestaţia pentru fondul de comerţ, respectiv pentru terenul pe care urma să fie ridicată clădirea.
Astfel, recurentul arată că nu poate fi reţinută lipsa cauzei, întrucât aceasta există, contraprestaţia cumpărătorului nefiind cu titlu gratuit, ci pentru fondul de comerţ. Astfel, prevederile art. 1.238 C. civ. nu sunt aplicabile în speţă şi, implicit, nici cele ale art. 1.239 alin. (2) C. civ.. Pentru părţile sociale a fost stabilit un preţ, iar pentru fondul de comerţ, aşa cum acesta a fost definit în preambulul contractului, adică pentru bunurile mobile şi imobile ale societăţii, ori suprafaţa din clădire, ori suma de bani.
În opinia recurentului, contractul dintre părţi este valid, trebuind respectat, indiferent dacă pârâţii au intenţionat sau nu să ridice clădirea, ori s-au răzgândit între timp, încălcând clauzele art. 3 pct. 6 din contract.
Consideră, astfel, că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material, cât şi a înţelesului clauzelor contractuale şi în acest fel a exonerat pârâţii de la plata preţului fondului de comerţ.
În ceea ce priveşte art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., consideră că instanţa de apel a respins apelul reclamantului fără a cerceta motivele de apel şi fără a motiva această soluţie.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost întocmit şi comunicat părţilor, cu menţiunea să depună puncte de vedere.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
Examinând, cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului recursului declarat de recurentul-reclamant A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin adresa comunicată recurentului-reclamant A. la data de 02.03.2020, la domiciliul procesual ales, i s-a pus în vedere obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.682,3 RON, această obligaţie reieşind şi din raportul comunicat la data de 16.04.2020 .
Recurentul-reclamant nu s-a conformat acestei obligaţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege."
Conform art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.
În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, aşadar, că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligaţiei ce îi revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru.
În cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligaţia timbrării.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, instanţa este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.
Or, în cauză, aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, aşa încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 694 din 25 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 694 din 25 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 aprilie 2021.