Social security appeal barred by statutory prohibition on cassation in pension disputes
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal against the Court of Appeal’s decision as inadmissible, thereby leaving the lower court’s judgment upholding the pension authorities' denial of recalculated benefits in force. The dispute concerned social security insurance, specifically a challenge by an individual seeking the recalculation of their pension to account for work performed in the second labor group and the reduction of retirement age, which had been rejected by the first instance court on the merits and subsequently upheld on appeal. Relying on Article 483(2) of the Civil Procedure Code and Article 155 of Law No. 263/2010, the court determined that final judgments rendered by courts of appeal in social security matters are not subject to appeal as a matter of law, rendering the attempted recourse to the Supreme Court procedurally impermissible and precluding any analysis of the underlying substantive claims or the admissibility of a preliminary ruling request to the Court of Justice of the European Union at this stage.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Social security appeal barred by statutory prohibition on cassation in pension disputes: Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti sub numărul x/2016, astfel cum a fost precizată la 19 aprilie 2016, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAŢII şi CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI, anularea hotărârii nr. 19126/27.03.2017, emisă de Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii şi obligarea intimatelor la recalcularea pensiei prin valorificarea adeverinţei DA nr. x/05.04.2016 şi a deciziei S.C. B. S.A. nr. 9/17.03.1993 şi acordarea drepturilor corespunzătoare grupei a II-a de muncă începând cu luna următoare datei formulării cererii (05.02.2012). În subsidiar, a solicitat ca intimatele să acorde drepturile respective pentru perioada de 3 ani anteriori corespunzătoare termenului general de prescripţie (01.05.2013). Totodată, a solicitat ca pârâtele să dispună reducerea vârstei de pensionare corespunzătoare celor 18 ani, 4 luni şi 29 zile în grupa a II-a şi recalcularea şi acordarea drepturilor băneşti pentru pensia cuvenită integral pentru perioada 05.01.2012-01.12.2015.
Prin sentinţa civilă nr. 2809 din 19 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei. A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 551 din 23 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a fost admisă cererea contestatorului privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, în sensul de a stabili că textul respectiv este constituţional în măsura în care un drept recunoscut şi câştigat, un stagiu de cotizare realizat anterior pensionării, în condiţiile grupei a II-a de muncă, nu poate fi valorificat decât de la data depunerii documentelor doveditoare, în raport cu art. 47 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 şi art. 53 din Constituţie, în lumina Primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
A fost respinsă acţiunea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAŢII şi CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI.
Prin decizia nr. 45 din 6 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile 551 din 23 martie 2018 a Tribunalul Iaşi.
Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a declarat recurs.
În susţinerea recursului declarat, recurentul arată că instanţa de apel nu a avut în vedere situaţia de fapt în integralitatea sa şi expune axhaustiv împrejurările de fapt şi istoricul litigiilor în care este parte.
Totodată, recurentul invocă încălcarea drepturilor substanţiale şi procedurale, ca urmare a respingerii solicitării de efectuare a unei expertize de specialitate, precum şi încălcarea art. 107 alin. (3) şi a art. 55 alin. (1) lit. a) tabel 1din Legea nr. 263/2010.
Recursul nu este motivat în drept.
Intimatele au depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.
Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, pentru a depune puncte de vedere.
Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.
La 14 aprilie 2021, recurentul a depus la dosar note de şedinţă.,Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
În cauză, recursul are ca obiect decizia nr. 45 din 6 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, într-un litigiu de asigurări sociale.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".
Pe de altă parte, conform dipoziţiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
Aşadar, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care sunt regăsite şi cele vizând asigurările sociale.
Raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Ca atare, cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europenu nu poate fi analizată de instanţă, recurentul neavând deschisă calea de reformare, o astfel de cerere putând fi formulată cel mai târziu în faţa Curţii de Apel Iaşi, în raport de prevederile art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
Prin urmare, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, va respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 45 din 6 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 45 din 6 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibil.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 aprilie 2021.