Annulment of sale of public-domain sports facility upheld; defendant's appeal of municipality's inalienability claim rejected.

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, sub nr. x/2017 în data de 2 noiembrie 2017, reclamanta U.A.T. Comuna Mănăstirea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B.-Filiala Călăraşi şi S.C. C. S.R.L., să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/17.12.2013 de către B.N.P. D., respectiv în ceea ce priveşte imobilul C39-Construcţii administrative şi social culturale în suprafaţă construită de 12.747 mp, situat în com. Mănăstirea, judeţul Călăraşi.

Pârâta S.C. C. S.R.L. a formulat cerere de chemare în garanţie a S.C. A. şi B. Constanţa, la care a renunţat în data de 14.02.2018.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 861 C. civ., art. 15 şi 16 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, art. 136 din Constituţie, art. 1.683 C. civ., art. 1.346 C. civ. şi art. 453 C. proc. civ.

În data de 18.12.2017, pârâta Societatea C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată, iar pe cale de excepţie a invocat respingerea acţiunii ca netimbrata, respectiv, cererea reclamantei este netimbrată la valoarea de inventar în suma de 215.236,68 RON pentru imobilul Baza Sportiva Mănăstirea (stadion).

Prin precizările depuse în data de 19.09.2018, pârâta A. S.A. a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a reclamantei.

La termenul din data de 17.10.2018, tribunalul, cu privire la excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâta A. S.R.L., a constatat că pârâta este decăzută din dreptul de a mai invoca această excepţie, având în vedere art. 130 (2) C. proc. civ., excepţia fiind tardivă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. S.R.L. a invocat excepţia netimbrării însă, la termenul din 14.02.2018, pârâta, prin reprezentant a arătat că nu mai susţine această excepţie având în vedere că reclamanta a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru.

Pârâta C. S.R.L. a formulat şi o cerere de chemare în garanţie a pârâtei A. şi B. Constanţa, la care a înţeles să renunţe la termenul de judecată din 14.02.2018.

2. Judecata în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 851 din 4 decembrie 2018, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă a respins excepţiile lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale active, invocate de pârâtă, a admis acţiunea, a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2013 de BNP D. în ceea ce priveşte imobilul C39-construcţii administrative şi social culturale, în suprafaţă construită la sol de 12.747 mp (teren şi construcţii cu destinaţia bază sportivă), situat în intravilanul localităţii Mănăstirea, înscris în cartea funciară nr. x (menţionat la punctul 1 din contract), a obligat pârâta S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

3. Judecata în apel

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. C. S.R.L., iar împotriva încheierii de şedinţă din 17.10.2018 şi a sentinţei nr. 851/04.12.2018 a formulat apel pârâta S.C. A. S.A.

Prin decizia civilă nr. 1827A din 19 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a luat act de renunţarea apelantei-pârâte S.C. C. S.R.L la judecata apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 851 din 4 decembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Călăraşi, secţia civilă în dosarul nr. x/2017;

a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B.-Filiala Călăraşi împotriva încheierii de şedinţă din 17 octombrie 2018 şi a sentinţei civile nr. 851 din 4 decembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Călăraşi, secţia civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U.A.T. Comuna Mănăstirea, ca nefondat.

4. Declaraţia de recurs

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtă S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B.-Filiala Călăraşi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 3 martie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, şi pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., prin hotărârea recurată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii

In cuprinsul declaraţiei de recurs, pârâta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B.-Filiala Călăraşi, a susţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel a pronunţat o decizie prin care a încălcat regulile de procedură - art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. - care atrag sancţiunea nulităţii, în sensul în care a refuzat soluţionarea excepţiei nulităţii absolute a titlului de proprietate invocat de reclamnată.

În susţinerea caracterului nelegal al hotărârii de fond au fost formulate critici atât în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes cât şi în ceea ce priveşte nelegalitatea procesului-verbal nr. x/20.06.2005, privind trecerea în proprietatea publică a comunei Mănăstirea a bazei sportive (stadion) în suprafaţă de 12.746,80 mp, prin raportare la dispoziţiile art. 163 alin. (6) din O.G. nr. 92/2003 Codul de procedură fiscală.

Atât în faza procesuală a fondului, cât şi a apelului, s-a refuzat, în mod explicit, soluţionarea excepţiei nulităţii absolute a titlului de proprietate invocat de reclamantă, anume a procesului-verbal nr. x din 20 iunie 2005 privind trecerea în proprietatea publică a comunei Mănăstirea a bazei sportive (stadion), ca efect al operaţiunii de dare în plată.

Se arată că nulitatea actului juridic se poate obţine nu numai pe cale de acţiune, ci şi pe cale de excepţie (mijloc de apărare de fond), excepţia nulităţii absolute putând fi invocată de oricare parte care justifică un interes. Refuzul instanţei de apel de a verifica modalitatea în care reclamanta a devenit titulară a dreptului de proprietate asupra bazei sportive-stadion este motivat de faptul că " prima instanţă nu a fost învestită în litigiul de faţă a analiza legalitatea operaţiunii de dare în plată" ceea ce reprezintă, în opinia recurentei-pârâte, o calificare greşită a chestiunii invocate de aceasta, în sensul în care a fost invocată, pe cale de excepţie, nulitatea actului juridic prin care reclamanta a devenit titular al dreptului de proprietate.

Recurenta-pârâtă consideră că admiterea cererii de chemare în judecată este rezultatul refuzului soluţionării excepţiei nulităţii absolute a actului juridic pe care reclamanta 1-a invocat ca dovadă a titlului de proprietate asupra imobilului baza sportivă stadion, anume procesul-verbal nr. x/20.06.2005, ceea ce denotă faptul că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Este invocat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta învederând că hotărârea atacată este dată cu încălcarea normelor de drept material, anume art. 163 din O.G. nr. 92/2003 Codul de procedură fiscală, în ceea ce priveşte legalitatea operaţiunii de dare în plată ca modalitate de justificare a dobândirii dreptului de proprietate a bazei sportive (stadion) în suprafaţa de 12.746,80 mp.

Recurenta susţine că s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 163 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală fără a fi avute în vedere şi condiţiile în care putea fi trecut în proprietatea publică a UAT Mănăstirea imobilul bază sportivă (stadion). În cuprinsul încheierii de şedinţa din data de 07.11.2018 a Tribunalului Călăraşi, s-a regăsit redată poziţia procesuală a pârâtei S.C. A. S.A.. - societate în faliment cu privire la necesitatea clarificării de către instanţă a naturii juridice a pretinsului titlu de proprietate de care a înţeles să se prevaleze reclamanta, în condiţiile în care la dosarul cauzei au existat înscrisuri care au atestat istoricul de carte funciară care demonstrează existenţa sarcinilor instituite în decursul timpului asupra activelor societăţii parate S.C. A. S.A. - societate în faliment. Aşadar, deşi la dosarul cauzei au fost transmise relaţiile solicitate, atât de la OCPI cât şi de la Biroul Notarial, instanţa de fond a validat raţionamentul reclamantei potrivit căruia "titlul de proprietate îl reprezintă procesul-verbal nr. x/20.06.2005 privind trecerea în proprietate publică a comunei Mănăstirea, în condiţiile în care, la dosarul cauzei, se afla extrasul de carte funciară din cuprinsul căruia rezulta că asupra activelor societăţii au fost instituite garanţii ipotecare anterior înscrisului invocat de reclamantă în justificarea titlului de proprietate.

În opinia pârâtei, decizia din apel este rezultatul încălcării normei de drept material, respectiv a prevederilor art. 163, din perspectiva faptului că operaţiunea de dare în plată nu putea duce la un transfer al dreptului de proprietate, în condiţiile în care, potrivit extrasului de carte funciară a rezultat că asupra acestui imobil au fost instituite garanţii ipotecare.

S-a solicitat a se avea în vedere că pentru a oferi legitimitate şi forţa juridică procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil, ca efect al operaţiunii de dare în plată, legiuitorul a impus anumite cerinţe premergătoare, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 163 alin. (1) coroborat cu alin. (3) şi alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 Codul de procedură fiscal precum şi din Normele Metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscala art. 163.1 alin. (1) Ut. d). e) h) şi i).

În opinia pârâtei, hotărârile pronunţate atât de instanţa de fond cât şi de instanţa de apel sunt rezultatul încălcării unei norme de drept material prin care este reglementată operaţiunea de dare în plată ca modalitate de stingere a creanţelor şi, pe cale de consecinţă, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 163 alin. (6) din O.G. nr. 92/2003 Codul de procedură fiscal fără a fi avute în vedere şi condiţiile în care putea fi trecut în proprietatea publică a UAT Mănăstirea imobilul baza sportive (stadion). Or, interpretarea dispoziţiilor art. 163 din O.G. nr. 92/2003 Codul de procedură fiscală este prioritară, acesta fiind chiar temeiul de drept al cererii de chemare în judecata şi potrivit art. 9 (2) coroborat cu art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., limita de investire a instanţei este stabilită prin cererile şi apărările pârtilor, iar judecătorul este obligat să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata U.A.T. com. Mănăstirea, Judeţul Călăraşi a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Aşa cum a rezultat din întâmpinarea depusă la fond şi în apel, Societatea A. S.A. - societate în faliment nu a invocat niciodată explicit sau implicit o presupusă nulitate a titlului de proprietate al instituţiei noastre. Astfel, instanţa de fond şi de apel, în raport de principiul disponibilităţii, nu putea să analizeze o aşa zisă excepţie a nulităţii unui titlu de proprietate.

Calitatea procesuală activă a intimatei este justificată de faptul că baza sportivă a fost trecută în Anexa nr. 26 la H.G. nr. 1.303/2011 pentru modificarea şi completarea unor anexe la H.G. nr. 1.349/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Călăraşi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Călăraşi. În acest sens, la pct. 72 al Anexei nr. 26 se menţionează "baza sportivă Mănăstirea. Suprafaţă totală = 12.746,8 mp", fiind inclusă în domeniul public al comunei Mănăstirea. Anexa nr. 26 este publicată în Monitorul Oficial nr. 63 bis/26 ianuarie 2012.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurentă, aceasta nu a indicat vreo interpretare eronată sau aplicarea unei alte norme speciale sau în ce ar consta greşita încadrare cu raportare la situaţia de fapt.

Procedura a fost desfăşurată conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală în vigoare la data de 7.04.2005, respectiv art. 163 Codul de procedură fiscalălă.

Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile. În această situaţie, criticile recurentei privind o presupusă încălcare a normelor de drept material sunt nefondate.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 2 februarie 2021 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar B.-Filiala Călăraşi împotriva deciziei nr. 1827A din 19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2017 şi a fixat termen de judecată la data de 11 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat şi îl va respinge, în considerarea celor ce succed.

Sub aspectul împrejurărilor de fapt esenţiale în acest proces, astfel cum au fost ele stabilite de către instanţele de fond (primă instanţă şi apel), în urma analizei şi sintezei probelor care au fost administrate, Înalta Curte reţine că pârâta S.C. A. S.A. a avut calitatea de debitor al reclamantului UAT Comuna Mânăstirea, ca titular al unor obligaţii fiscale, supuse executării silite. Aceste obligaţii au fost stinse printr-o dare în plată, datând din anul 2005.

În considerarea acestei operaţiuni juridice, realizată în condiţiile art. 163 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (în redactarea iniţială), debitorul a oferit creditorului, în schimbul prestaţiilor băneşti datorate, transferul dreptului său de proprietate asupra unor imobile, printre care şi acela înscris în cf nr. x Mânăstirea, nr. cadastral x, având destinaţia de bază sportivă reprezentând construcţii şi teren în suprafaţă de 12.746,8 mp.

În prezent, acest imobil este cuprins în domeniul public al comunei Mânăstirea, astfel cum a fost acesta aprobat prin H.G. nr. 1.303/2011 pentru modificarea şi completarea unor anexe la H.G. nr. 1.349/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Călăraşi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Călăraşi. Astfel, la pct. 72 al Anexei nr. 26 este menţionată "Baza sportivă Mănăstirea. Suprafaţă totală = 12.746,8 mp". Anexa nr. 26 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 63 bis/26 ianuarie 2012.

Ulterior deschiderii procedurii de insolvenţă, pârâta S.C. A. S.A., menţionată în continuare în cartea funciară ca fiind proprietar tabular, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x din 17 decembrie 2013 de către BNP D., prin care se obligă să transmită pârâtei S.C. C. S.R.L. dreptul de proprietate inclusiv asupra bazei sportive în suprafaţă construită la sol de 12.474 mp, identificată sub C39.

În aceste circumstanţe, reclamanta formulează prezenta cerere de chemare în judecată, invocând nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2013 în forma solemnă a înscrisului autentic, în limitele dispoziţiilor care vizează terenul şi construcţiile având destinaţia "bază sportivă", situate în intravilanul localităţii Mânăstirea. Reclamanta susţine că aceste imobile aparţin domeniului public de interes local al comunei Mânăstirea, înstrăinarea lor nesocotind dispoziţiile imperative ale art. 861 C. civ., ale Legii nr. 213/1998 şi cele ale art. 136 din Constituţia României.

Circumscris celui dintâi motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reclamanta susţine că au fost încălcate regulile de procedură de către cele două instanţe de fond, care au refuzat explicit să soluţioneze excepţia nulităţi absolute a titlului de proprietate invocat de reclamantă, respectiv procesul-verbal nr. x/20 iunie 2005 privind trecerea în proprietatea publică a comunei Mânăstirea a bazei sportive, prin efectul dării în plată.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta afirmă nesocotirea principiului disponibilităţii de către instanţele de fond, astfel cum este acesta reglementat de art. 9 C. proc. civ.

În procesul civil, regula este că părţile sesizează instanţa cu cereri sau apărări asupra cărora ea trebuie să se pronunţe, situaţiile în care aceasta se sesizează din oficiu sau la solicitarea altor persoane, organizaţii, autorităţi sau instituţii publice ori de interes public constituind excepţii.

Principiul disponibilităţii vizează dreptul părţilor din procesul civil de a sesiza instanţa de judecată sau de a formula apărări. Perspectiva noului Cod în reglementarea acestei componente a disponibilităţii este, aşadar, atât una ofensivă, reprezentată de formularea unei pretenţii concrete, de către cel care sesizează instanţa, cât şi una defensivă, constând în formularea unor apărări. Aceste apărări pot fi de fond, prin care se tinde la respingerea pe fond a cauzei, în baza dreptului substanţial, sau excepţii procesuale fundamentate pe încălcarea unor norme de drept procesual civil.

În oricare dintre cele două ipostaze procesuale, formularea unor pretenţii sau a unor apărări, judecătorul este obligat să se pronunţe asupra a tot ceea ce i-au cerut părţile, fără însă să poată depăşi limitele învestirii sale, decât în cazurile prevăzute de lege. În acest sens trebuie interpretate dispoziţiile art. 22 alin. (6) şi art. 397 alin. (1) C. proc. civ.

În prezentul proces, recurenta susţine că a formulat apărări de fond, prin întâmpinarea depusă în primă instanţă, iar ulterior prin declaraţia de apel, invocând un motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate de care se prevalează reclamanta, respectiv procesul-verbal nr. x din 20 iunie 2005.

Înalta Curte subliniază că pretenţiile sau apărările părţilor în proces, asupra cărora instanţa de judecată trebuie să se pronunţe explicit, nu se confundă cu starea de fapt expusă de părţi şi pe care ele înţeleg să îşi formuleze pretenţiile.

Pârâta recurentă a depus în primă instanţă, la termenul din data de 19 septembrie 2018, un înscris denumit Precizări, prin care, circumscris excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantei, arată că, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate dobândit ca efect al operaţiunii de dare în plată, în condiţiile în care, din extrasul cf existent la dosar, rezultă că asupra activelor societăţii au fost instituite garanţii ipotecare anterior înscrisului invocat de reclamantă ca având valoarea unui titlu de proprietate.

Prin declaraţia de apel formulată, pârâta critică hotărârea primei instanţei nu pentru că aceasta ar fi omis să se pronunţe cu privire la excepţia nulităţii absolute a titlului de proprietate invocat de reclamantă, ci pentru că nu a motivat de ce a înlăturat extrasul de carte funciară din analiza probelor, câtă vreme acesta "atestă că un imobil asupra căruia au fost instituite ipoteci nu putea fi obiect al dării în plată".

Or, în raport cu dispoziţiile art. 1247 C. civ., text normativ care reglementează regimul juridic al nulităţii absolute, este adevărat că această sancţiune de drept civil care afectează un contract poate fi invocată nu doar pe cale de acţiune, ci şi pe cale de excepţie, de orice persoană interesată, reprezentând un drept al acesteia. Invocarea (nulităţii absolute sau relative) în mod defensiv (pe cale de excepţie) poate conduce la respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată, dacă se va constata că respectivul contract este nul sau anulabil, fără a se pronunţa şi nulitatea acestuia, atâta timp cât pârâtul nu a formulat o cerere reconvenţională prin care să solicite nulitatea.

În prezentul proces, astfel cum temeinic a constatat şi instanţa de apel, pârâta S.C. A. S.A. nu a formulat, în faţa instanţelor de fond, o apărare concretă în sensul invocării explicite a nulităţii titlului de proprietate al reclamantei, prin evocarea dispoziţiilor legale care au fost încălcate la momentul emiterii titlului de proprietate, prin justificarea interesului general arătat prin aceste norme; nu a indicat, în concret, care sunt condiţiile pretinse de lege încălcate prin încheierea acestui act juridic. Recurenta a depus doar un înscris, căruia i-a conferit valoarea probatorie şi a solicitat instanţelor să îl valorifice în proces, pentru a înlătura pretenţiile reclamantei referitoare la calitatea sa de proprietar.

În aceste circumstanţe, nu se poate reţine că pârâta a invocat, în apărare, în primă instanţă, ori în instanţa de apel, un motiv de nulitate de ordine publică, prin care tinde la respingerea cererii reclamantei şi asupra căruia niciuna dintre instanţele de fond nu s-a pronunţat, încălcând astfel atât principiul disponibilităţii, cât şi pe acela al rolului activ al judecătorului.

Pentru prima dată în faţa instanţei de recurs, circumscris motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pârâta recurentă S.C. A. S.A. invocă expres nulitatea procesului-verbal de trecere în proprietate publică a bunului imobil, ca efect al operaţiunii de dare în plată şi relevă care sunt exigenţele legale nesocotite în momentul încheierii acestui act juridic, prin raportare la dispoziţiile art. 163 alin. (1), (3) şi 4 din O.G. nr. 92/2003, coroborat cu dispoziţiile art. 163.1 alin. (1) lit. d), e), h), i) din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2005. În esenţă, recurenta susţine că operaţiunea de dare în plată nu putea conduce la un transfer valabil al dreptului de proprietate, în condiţiile în care, asupra acestui imobil au fost instituite anterior garanţii ipotecare, înscrise în cartea funciară.

Înalta Curte reţine că împrejurarea de fapt legată de identificarea bunului imobil în litigiu a fost cu suficientă claritate lămurită prin hotărârea instanţei de apel. Baza sportivă în suprafaţă de 12.746,8 mp, cu anexele acesteia, a făcut atât obiectul dării în plată, finalizată prin încheierea procesului-verbal nr. x din 20 iunie 2005, privind trecerea bunului în proprietatea publică a comunei Mânăstirea, cât şi obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x/2013 de BNP D..

În C. civ. din 1864, darea în plată nu era reglementată expres, însă exigenţa ei se deducea din interpretarea per a contrario a art. 1100 C. civ., fiind definitivă în doctrină ca modalitate de stingere a obligaţiilor, printr-o operaţiune prin care debitorul execută în favoarea creditorului său, cu consimţământul acestuia, o altă prestaţie decât aceea la care s-a obligat la încheierea raportului juridic obligaţional.

O aplicaţie particulară a acestei instituţii juridice apare reglementată în materie fiscală, cu particularităţile specifice acestui domeniu, prin art. 163 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în redactarea valabilă la data de 20 iunie 2005.

Astfel, Înalta Curte relevă că darea în plată, în reglementarea dată acestei instituţii în materie fiscală, se circumscrie fazei executării silite asupra bunurilor imobile ale debitorului persoană juridică, fiind o modalitate alternativă de valorificare a acestora, în scopul stingerii unor creanţe fiscale. Darea în plată este pusă la dispoziţia debitorului şi apare reglementată în favoarea acestuia. Darea în plată este o convenţie, încheiată la cererea debitorului, cu acordul creditorului fiscal, şi are ca efect trecerea în proprietatea publică a statului sau, după caz, a unităţii administrativ-teritoriale, a bunurilor imobile supuse executării silite.

În raport cu dispoziţiile art. 163 alin. (6) din Codul de procedură fiscală (în redactarea iniţială) procesul-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil constituie titlu de proprietate.

Aşa fiind, în prezentul proces, darea în plată a operat, în privinţa imobilelor denumite generic "baza sportivă", la cererea pârâtei S.C. A. S.A., titulara unor obligaţii fiscale datorate bugetului local, în procedura executării silite asupra bunurilor imobile. Convenţia a fost încheiată la cererea pârâtei, cu acordul reclamantei, şi a generat efectul translativ de proprietate din momentul realizării acordului de voinţă, cu respectarea condiţiilor stipulate prin lege.

Orice încălcare a prevederilor Codului de procedură fiscală de către organele de executare, cu prilejul valorificării bunurilor supuse executării silite, putea fi invocată de persoanele interesate în procedura contestaţiei la executare silită, în condiţiile reglementate de art. 168-169 din Cod. Astfel fiind, terţa persoană care pretindea un drept real preexistent asupra bunului urmărit, spre exemplu un drept de ipotecă imobiliară, putea face contestaţie, în termen de 15 zile după efectuarea executării (art. 169 alin. (2) Codul de procedură fiscală).

Recurenta susţine, în aceste circumstanţe de fapt şi de drept, nulitatea absolută a titlului de proprietate dobândit de reclamantă ca efect al dării în plată, cu toate că ea înseşi a oferit creditorului în schimb proprietatea imobilului pretins a fi grevat de ipotecă, beneficiind, în această modalitate, de stingerea obligaţiilor fiscale.

Înalta Curte relevă dispoziţiile art. 1746, art. 1790 din C. civ. din 1864, cele care reglementau, la data actului de dare în plată în analiză, efectele ipotecii faţă de terţi. În raport cu aceste texte normative, creditorul ipotecar putea urmări bunul ipotecat, în orice mână ar trece, fără a ţine seama de drepturile reale constituite sau înscrise după înscrierea ipotecii sale; cel care dobândeşte un bun ipotecat răspunde cu acel bun pentru toate datoriile ipotecare. Exista şi există, în actuala reglementare a C. civ., posibilitatea legală a înstrăinării valabile de către debitor a unui bun grevat de ipotecă, ipoteca fiind o garanţie care nu implică deposedarea debitorului. Debitorul rămâne proprietarul bunului care face obiectul ipotecii, având un drept de dispoziţie, fără alte restricţii decât acordul creditorului. Transferul bunului grevat de ipotecă către un terţ dobânditor nu este, prin urmare, nul absolut, dimpotrivă este perfect valabil. Terţul va fi ţinut la plata datoriei în calitate de proprietar, conform regulii res non persona debet, în limita valorică a bunului dobândit.

În consecinţă, existenţa unei garanţii reale imobiliare care greva bunul la data dării în plată nu era de natură să afecteze valabilitatea acestei operaţiuni juridice, efectul translativ de proprietate operând în favoarea reclamantei.

În prezentul proces, imobilele proprietatea pârâtei, supuse executării silite, au trecut, prin dare în plată, în proprietatea publică a comunei Mânăstirea, dobândind caracterele specifice dreptului de proprietate publică.

Or, în raport cu dispoziţiile art. 861 alin. (1) C. civ., corect identificate şi aplicate de către instanţa de apel, dreptul de proprietate publică este inalienabil, în sensul că nu poate fi înstrăinat prin mijloace de drept privat, bunurile din domeniul public fiind scoase din circuitul civil general.

Aşa fiind, actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2013, cu încălcarea inalienabilităţii bunului aparţinând domeniului public al comunei Mânăstirea, este lovit de nulitate absolută, în raport cu dispoziţiile art. 11 alin. 2din Legea nr. 213/1998 priind proprietate publică şi regimul juridic al acesteia şi art. 1253 C. civ..

Pentru toate cele ce preced, constatând că nu se verifică niciunul dintre cazurile de casare invocate de recurentă, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar B. - Filiala Călăraşi împotriva deciziei nr. 1827A din 19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 mai 2021.