Territorial jurisdiction for judicial partition of real property versus exclusive succession jurisdiction following co-owner death

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021

asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr. x/2019, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi C., a solicitat pe calea acţiunii oblice să se dispună partajarea imobilului constând în construcţia C1, înscrisă în CF x, în suprafaţă de 1051,91 mp, în sensul atribuirii către pârâtul A. a cotei de proprietate de 29/1052, ce constă în ap. 2, în suprafaţă de 29 mp din imobilul înscris în CF nr. x Slobozia, pe care acesta îl deţine în coproprietate cu pârâţii 2 şi 3 şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtului A. la plata unei sulte către pârâţii B. si C..

Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 9177 din 18 septembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată prin întâmpinare de intimaţii B. şi C., şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Slobozia.

În motivare, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul, având în vedere că obiectul cauzei îl reprezintă cererea reclamantei de partajare a bunului imobil constând în construcţia C1 înscrisă în CF nr. x-C1 Slobozia.

La rândul său, Judecătoria Slobozia, prin sentinţa civilă nr. 291 din 9 februarie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Timişoara. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

La pronunţarea soluţiei, a avut în vedere dispoziţiile art. 117 C. proc. civ., care prevăd:

"(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul.(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune."

A mai reţinut că, în cuprinsul prevederilor art. 118 alin. (1) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., se arată:

"(1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: (...) 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."

Din coroborarea acestor dispoziţii legale, rezultă că în materie de moştenire competenţa teritorială este una exclusivă, de la care părţile nu pot deroga, şi aparţine instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului.

În prezenta cauză, reclamanta, în calitate de creditoare a pârâtului A., a formulat, pe calea acţiunii oblice, o cerere de partaj a unui bun imobil. Însă, unul dintre coproprietari, respectiv pârâtul A. a decedat la 20 octombrie 2019, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, astfel cum rezultă din certificatul de deces seria x, eliberat la 22 octombrie 2019 de Primăria Comunei Lovrin, jud. Timiş.

Pe cale de consecinţă, a statuat prima instanţă că acţiunea are ca obiect o cerere în materie de moştenire, iar competenţa teritorială în acest caz este una exclusivă şi aparţine instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., citate anterior.

Constatând că ultimul domiciliu al defunctului a fost în loc. Dumbrăviţa, str. x, jud. Timiş, conform menţiunilor din certificatul de deces, a reţinut competenţa în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării litigiului revine Judecătoriei Slobozia, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea introductivă, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, a înţeles să sesizeze instanţa de judecată cu o acţiune oblică, prin care a solicitat să se dispună, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi C., partajarea imobilului constând în construcţia C1, înscrisă în CF x, în suprafaţă de 1051,91 mp, în sensul atribuirii către pârâtul A. a cotei de proprietate de 29/1052, ce constă în ap. 2, în suprafaţă de 29 mp din imobilul înscris în CF nr. x Slobozia, deţinut în coproprietate cu pârâţii 2 şi 3, şi, pe cale de consecinţă, obligarea acestuia la plata unei sulte către pârâţii B. şi C..

În conformitate cu prevederile art. 117 C. proc. civ. "(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul.(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune."

În continuare, art. 118 alin. (1) pct. 2 şi 3 din acelaşi cod stipulează: "În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."

Faţă de obiectul acţiunii, respectiv partaj judiciar asupra unui bun imobil, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 117 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., ce reglementează o competenţă absolută, de ordine publică în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. şi pe care părţile nu o pot înlătura în legătură cu cererile referitoare la imobile.

Între părţi nu există un litigiu privitor la moştenire, care să atragă competenţa teritorială a instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului, potrivit art. 118 alin. (1) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., reclamanta solicitând exclusiv partajul bunului imobil între coproprietari. Totodată, împrejurarea că, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, a intervenit decesul unuia din coproprietari (pârâtul A.) nu are nicio relevanţă asupra stabilirii instanţei competente, câtă vreme nu s-au formulat, în completarea acţiunii, cereri cu petite în materie de moştenire.

Întrucât imobilul a cărui partajare se solicită se află în mun. Slobozia, judeţ Ialomiţa, în temeiul prevederilor art. 117 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Judecătoriei Slobozia îi revine competenţa de soluţionare a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2021.