Competence for objections to enforcement rests with the debtor's domicile court, not the court that authorized enforcement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction, establishing that the Bucharest Sector 5 Court has exclusive competence to decide the case, thereby overruling the procedural posture where both the Bucharest Sector 5 and Oradea Courts had declined jurisdiction. The dispute involved a government ministry debtor filing an objection to execution (contestație la executare) and a request for suspension of forced execution initiated under a civil judgment, challenging a specific enforcement authorization order; while the Oradea Court argued it had competence because it had issued the initial enforcement authorization for multiple co-debtors, the opposing position relied on the debtor's principal location. The decisive legal basis was the Civil Procedure Code, specifically Article 651(1) and 714(1), which define the competent enforcement court as the one in the jurisdiction of the debtor's domicile or registered office at the time of seizing the enforcement authority; the ICCJ ruled that the statutory rule based on the specific debtor’s location in Bucharest Sector 5 takes precedence over the general practice of retaining competence by the court that issued the enforcement authorization, particularly since that authorization was itself subject to challenge.
Legislator headnote
AI generatedart. 112 alin. (1) C. proc. civ, art. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ; Competence for objections to enforcement rests with the debtor's domicile court, not the court that authorized enforcement: The dispute involved a government ministry debtor filing an objection to execution (contestație la executare) and a request for suspension of forced execution initiated under a civil judgment, challenging a specific enforcement authorization order; while the Oradea Court argued it had competence because it had issued the initial enforcement authorization for multiple co-debtors, the opposing position relied on the debtor's principal location. The decisive legal basis was the Civil Procedure Code, specifically Article 651(1) and 714(1), which define the competent enforcement court as the one in the jurisdiction of the debtor's domicile or registered office at the time of seizing the enforcement authority; the ICCJ ruled that the statutory rule based on the specific debtor’s location in Bucharest Sector 5 takes precedence over the general practice of retaining competence by the court that issued the enforcement authorization, particularly since that authorization was itself subject to challenge.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe legal basis explicitly cited in the dispositive section to establish the territorial competence of the Bucharest Sector 5 Court to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021
asupra conflictului de faţă constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, la 13 februarie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de Societatea de Executori Judecătoreşti B. în dosarul execuţional nr. x/2020, până la soluţionarea contestaţiei la executare; admiterea contestaţiei la executare, anularea somaţiei nr. x/27.01.2020, emise de Societatea de Executori Judecătoreşti B. în dosarul execuţional nr. x/2020, a executării silite înseşi, precum şi a încheierii nr. 41/2020 de încuviinţare a executării silite pronunţate la 10 ianuarie 2020 de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020; admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.
Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 6356 din 26 octombrie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
În argumentarea soluţiei, a reţinut incidenţa prevederilor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., precum şi că, în cadrul dosarului de executare nr. 2/E/2020, executarea silită se desfăşoară împotriva debitorului Ministerul Finanţelor Publice, alături de debitorii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 49/2008 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 682/2010-R a Curţii de Apel Oradea, pronunţată la 15.04.2010 în dosarul nr. x/2009, lămurită prin încheierea din 13.11.2019 a Curţii de Apel Oradea din dosarul nr. x/2008.
Totodată, în stabilirea competenţei, a mai avut în vedere pluralitatea de debitori din cadrul cererii de încuviinţare a executării silite (unii dintre ei având sediul în Oradea, jud. Bihor, şi unii dintre ei având sediul în Bucureşti, sector 5), aspect care a condus la aplicarea art. 112 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de împrejurarea că, prin încheierea nr. 41 din 10 ianuarie 2020, Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită, reţinând, de altfel, şi calitatea sa de instanţă de executare în momentul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite, competenţa de judecare a contestaţiei la executare a fost atribuită acestei instanţe.
La rândul său, Judecătoria Oradea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 277 din 20 ianuarie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti soluţionarea pricinii. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a sesizat instanţa supremă în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În determinarea instanţei competente, s-a raportat la dispoziţiile art. 714 alin. (1) şi 651 alin. (1) C. proc. civ. şi a apreciat că singurul criteriu legal pentru stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare şi a suspendării executării silite este dat de domiciliul/sediul debitorului de la momentul sesizării organului de executare.
Cum, în speţă, contestatorul-debitor este Ministerul Finanţelor Publice, care are sediul în Bucureşti, str. x, ce se află în circumscripţia Judecătoriei sector 5 Bucureşti, aceasta este instanţa competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză.
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării contestaţiei la executare revine Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, pentru considerentele ce succed:
Obiectul cauzei de faţă îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimata A., prin care a solicitat următoarele: admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de Societatea de Executori Judecătoreşti B. în dosarul execuţional nr. x/2020, până la soluţionarea contestaţiei la executare; admiterea contestaţiei la executare, anularea somaţiei nr. x/27.01.2020, emise de Societatea de Executori Judecătoreşti B. în dosarul execuţional nr. x/2020, a executării silite înseşi, precum şi a încheierii nr. 41/2020 de încuviinţare a executării silite, pronunţate la 10 ianuarie 2020 de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020; admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.
Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.
Art. 651 alin. (1) din acelaşi cod prevede că "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.’’
Având în vedere că debitorul contestator Ministerul Finanţelor Publice are, la data sesizării organului de executare, sediul în Bucureşti, str. x, Înalta Curte reţine că instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria sectorului 5 Bucureşti.
Împrejurarea că, prin încheierea civilă nr. 41 din 10 ianuarie 2020, Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită privind pe creditoarea A. şi pe debitorii Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea, în temeiul titlului executoriu menţionat, nu este de natură să atragă în mod automat competenţa acesteia şi pentru soluţionarea contestaţiei la executare, atâta timp cât sediul debitorului se află în sectorul 5 al municipiului Bucureşti, neexistând niciun text de lege care să statueze că instanţa care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite este competentă să soluţioneze toate cererile ulterioare în materie de executare silită, inclusiv contestaţiile la executare.
Pe de altă parte, însăşi încheierea de încuviinţare a executării silite a fost contestată în prezentul litigiu.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2021.