Appeal annulled for failure to sign petition, leaving prior rejection of cancellation plea in force

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 15 din 29 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea de strămutare a dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimata B. şi C..

Prin sentinţa civilă nr. 126F din 12 octombrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 15 din 29 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie având ca obiect strămutare.

Prin sentinţa civilă nr. 69F din 19 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel, secţia a IV-a civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 126F din 12 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei hotărâri, contestatorul A. a formulat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 22 iunie 2021.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 27 septembrie 2021 s-a luat act de raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea.

În cuprinsul raportului s-a reţinut că urmează a se verifica măsura în care recurentul-contestator A. se conformează dispoziţiilor instanţei de a semna cererea de recurs, sub sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

S-a reţinut, de asemenea, că se supune căii extraordinare de atac a recursului o hotărâre prin care a fost soluţionată o contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri definitive. Drept urmare, cum în speţă calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei decizii definitive, se pune problema inadmisibilităţii recursului.

Totodată, s-a arătat că aspectele evidenţiate în cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., astfel încât, prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat la 1 - 4 octombrie 2021.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

La 13 octombrie 2021 s-a emis adresă către recurentul-contestator A. cu menţiunea de a semna cererea de recurs sau de a transmite un exemplar semnat, adresă primită de parte la 18 octombrie 2021.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 18 noiembrie 2021, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului pentru nesemnare.

Examinând cererea de recurs în raport de excepţia nulităţii pentru nesemnarea recursului, a cărei analiză este prioritară celorlalte excepţii invocate în cauză, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În cauza de faţă, se constată că deşi recurentul-contestator A. a fost citat cu menţiunea de a semna cererea de recurs înaintată prin e-mail sau de a expedia un exemplar semnat al cererii, sub sancţiunea nulităţii, partea nu s-a conformat obligaţiei dispuse de instanţă.

Se reţine că, în situaţia în care o parte înţelege să transmită instanţei cereri în format electronic, este necesară existenţa semnăturii scanate a semnatarului, având în vedere dispoziţiile speciale prevăzute de Legea nr. 455/2001, act normativ care stabileşte regimul juridic al semnăturii electronice şi al înscrisurilor în formă electronică, precum şi condiţiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice. Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare.

În asemenea cazuri precum cel din speţa dedusă judecăţii, în care cererile sunt adresate instanţelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparţine persoanei semnatare, iar autorul documentului nu îşi poate declina răspunderea pentru conţinutul documentului cu semnătură electronică valida).

Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanţei o garanţie a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conţinutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.

Aşadar, pentru a se conforma dispoziţiilor instanţei de judecată, recurentul-contestator avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs, e-mail care să aibă ataşat o semnătură electronică validă, în condiţiile legii speciale anterior menţionate, fie avea posibilitatea de a expedia prin poştă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă.

În lipsa semnăturii părţii, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare şi esenţiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanţei de judecată.

Având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condiţiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanţei, constatând lipsa semnăturii părţii, cum recurentul-contestator A. nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată de a semna recursul formulat, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv anularea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei nr. 69F din 19 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.