Conflict of jurisdiction for execution objection: court authorizing enforcement is exclusive competent court for multiple debtors

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 16 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Târgu-Cărbuneşti, contestatoarea Administraţia Finanţelor Publice Gorj, în contradictoriu cu intimaţii Biroul Executorului Judecătoresc A. şi B., a formulat contestaţie la executare împotriva adresei de înfiinţare a popririi nr. 249/30.06.2020 şi a înştiinţării privind măsura popririi nr. 249/30.06.2020, emise în dosarul de executare nr. 249/2018, privind punerea în executare a sentinţei nr. 493/28.03.2018 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017, definitivă, în dosarul de executare nr. 249/2018 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc A..

II. Hotărârea Judecătoriei Târgu-Cărbuneşti:

Prin sentinţa civilă nr. 475 din 3 martie 2021, Judecătoria Târgu-Cărbuneşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Cum sediul debitorului-contestator Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj se află în Târgu Jiu, judeţul Gorj, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie acest debitor îşi are sediul.

Ca atare, instanţa a stabilit că aparţine Judecătoriei Târgu Jiu competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.

III. Hotărârea Judecătoriei Târgu Jiu:

Judecătoria Târgu Jiu a pronunţat sentinţa civilă nr. 4381 din 30 iunie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

În motivare, instanţa a reţinut că prin încheierea din 24 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditorul B. şi debitorii Administraţia Fondului pentru Mediu şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj şi s-a dispus încuviinţarea executărrii silite, în oricare dintre formele prevăzute de lege, a dispoziţiilor titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 493/28.03.2018 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017.

În speţă, fiind doi debitori, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, respectiv Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi Judecătoria Târgu Jiu, depunând cererea de încuviinţare a executării silite la instanţa de la domiciliul debitorului Administraţia Fondului pentru Mediu.

Astfel competenţa instanţei de executare a fost fixată la momentul sesizării acesteia pentru prima oară cu cererea de încuviinţare a executării silite. Odată sesizată instanţa cu cererea de încuviinţare a executării silite, calitatea sa de instanţă de executare este legal dobândită pe întreaga durată a executării silite.

În concluzie, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a devenit instanţa de executare, motiv pentru care, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

IV. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 6459 din 8 septembrie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că la data sesizării organului de executare sediul contestatoarei se afla în Târg Jiu, judeţul Gorj, aflat în circumscripţia Judecătoriei Târgu Jiu, prin urmare această instanţă este instanţa de executare competentă să soluţioneze cauza.

Instanţa a arătat că dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia" se aplică doar în cazul cererilor de încuviinţare a executării silite, dar nu se extind şi asupra litigiilor având ca obiect contestaţie la executare, pentru care competenţa instanţei de executare se stabileşte în mod imperativ raportat la sediul contestatorului.

Împrejurarea că Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat Judecătoriei Sectorului 6 încuviinţarea executării silite pentru ambii debitori nu impune menţinerea acestei judecătorii ca instanţă de executare unică pentru toate incidentele intervenite în cursul executării silite. Principiul unicităţii instanţei de executare trebuie aplicat prin raportare la sediul contestatorului, nu la voinţa executorului în alegerea instanţei de executare pentru încuviinţarea executării silite.

Prin urmare, în cazul AJFP Gorj, pentru toate cererile promovate de aceasta în cursul executării silite, instanţa de executare este cea de la sediul instituţiei, respectiv Judecătoria Târgu Jiu.

V. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea ce face obiectul dosarului în care s-a invit prezentul conflict de competenţă, contestatoarea Administraţia Finanţelor Publice Gorj, în contradictoriu cu intimaţii Biroul Executorului Judecătoresc A. şi B., a formulat contestaţie la executare împotriva adresei de înfiinţare a popririi nr. 249/30.06.2020 şi a înştiinţării privind măsura popririi nr. 249/30.06.2020, emise în dosarul de executare nr. 249/2018, privind punerea în executare a sentinţei nr. 493/28.03.2018 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017, definitivă, în dosarul de executare nr. 249/2018 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc A..

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi Judecătoria Târgu Jiu şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. Nu doar sub aspectul criteriului material competenţa instanţei de executare este una exclusivă, ci şi sub aspect teritorial, instanţa de executare având de apreciat cu privire la respectarea unor norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga, ceea ce imprimă şi competenţei acestei instanţe un caracter de ordine publică.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2018, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul B. împotriva debitorilor Administraţia Fondului pentru Mediu şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj.

Deşi executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) C. proc. civ.) prin cererea formulată de creditor, totuşi, încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării. Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite.

Din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, prin încheierea din 24 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditorul B. şi debitorii Administraţia Fondului pentru Mediu şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj şi s-a dispus încuviinţarea executărrii silite, în oricare dintre formele prevăzute de lege, a dispoziţiilor titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 493/28.03.2018 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017.

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale, astfel încât, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

În prezentul litigiu, în privinţa cadrului procesual, se constată că debitorii împotriva cărora creditorul B. a înţeles să-şi realizeze creanţa sunt Administraţia Fondului pentru Mediu şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de încuviinţare a executării silite. De asemenea, Administraţia Fondului pentru Mediu şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj sunt obligaţi în raportul juridic de drept substanţial, hotărârea a cărei executare silită se solicită fiind pronunţată în contradictoriu cu aceste instituţii care au calitatea de intimaţi.

Atâta timp cât a fost încuviinţată executarea silită de către o anumită instanţă de judecată, aceasta din urmă devine instanţă competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum în speţă cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 24 octombrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, anume Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, ca instanţă de executare.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.