Neighboring property nuisance action barred by res judicata and prohibition of repeat appeals against final cassation decision
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the plaintiff's appeal as inadmissible, leaving the Court of Appeal's 2019 decision, which had rejected the earlier appeal as untimely, as the final operative outcome. The underlying dispute concerned a neighbor dispute where the plaintiff sought to compel defendants to remove stairs from her garage to allow wall consolidation and ensure natural light, but the procedural focus shifted to the admissibility of the appeal against a decision already rendered by the Court of Appeal in a prior cassation instance. The Court held that the appealed decision was final and binding under Articles 483(1) and 634(1)(5) of the Code of Civil Procedure, and its re-challenge violated the constitutional principles of legality and singularity of appeals, specifically Article 460(1) of the Code of Civil Procedure, which prohibits exercising a right of appeal more than once against a specific judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 din C. proc. civ, art. 634 pct. 5 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 din C. proc. civ; Neighboring property nuisance action barred by res judicata and prohibition of repeat appeals against final cassation decision: Prin rezoluţia din 26 februarie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2021
Asupra recursul dedus judecăţii, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor, sub numărul x/2014, la 3 septembrie 2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat instanţei obligarea pârâţilor să îşi ridice scările de pe garajul reclamantei în vederea consolidării şi izolării peretelui din exterior, să nu se apropie 60 cm, astfel încât apa pluvială să se scurgă în afară şi să îşi ridice cadrele metalice din faţa casei reclamantei pentru a avea lumină naturală.
2. Sentinţa Judecătoriei Târgu Bujor
Prin sentinţa civilă nr. 239 din 19 martie 2015, pronunţată de Judecătoria Târgu Bujor a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de instanţă din oficiu; a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., pentru autoritate de lucru judecat.
3. Decizia Tribunalului Galaţi, secţia I civilă
Prin decizia nr. 140 din 11 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 239 din 19 martie 2015, pronunţată de Judecătoria Târgu Bujor.
4. Decizia Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă
Prin decizia civilă nr. 252/R din 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 140 din 11 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă.
5. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 252/R din 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a declarat recurs reclamanta A..
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 24 februarie 2021, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 8.
Prin rezoluţia din 26 februarie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 din C. proc. civ.
5. Procedura de filtru
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că decizia civilă nr. 252/R din 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, nu are deschisă calea de atac a recursului, în raport de prevederile art. 634 pct. 5 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 483 alin. (1) din acelaşi act normativ.
În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.
Recurenta A. a depus punct de vedere la raportul de admisibilitate în principiu, prin care solicită admiterea recursului.
La termenul de judecată din 11 noiembrie 2021, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele asupra recursului
Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., statuează în sensul că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Totodată, art. 634 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Recursul declarat în cauză de reclamanta A. a fost formulat împotriva deciziei nr. 252/R din 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în recurs.
Întrucât hotărârea atacată a fost pronunţată în calea de atac a recursului, Înalta Curte reţine că reiterarea aceleiaşi căi de atac este inadmisibilă, având în vedere că în dreptul procesual român sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalităţii, respectiv al unicităţii.
Potrivit principiului legalităţii căii de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunţată în soluţionarea unui recurs, părţile nu mai au deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispoziţiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.
Pentru aceste considerente, întrucât reclamanta a uzat de calea de atac a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de aceasta împotriva deciziei nr. 252/R din 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 252/R din 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 noiembrie 2021.