Territorial competence for challenge to forced execution against multiple debtors: execution court of the title authorizing execution is competent

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 10 septembrie 2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestaţie la executare împotriva executării silite începută de Biroul executorului judecătoresc B. în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate, respectiv: somaţie de plată emisă în dosar la 11 august 2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă, întocmit de expert contabil C., a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1317/CC/2020 din 24 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Contestatorul a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună: suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei, admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, a somaţiei şi a tuturor actelor emise de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 1527/2019, precum şi întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi următoarele C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Alba Iulia:

Prin sentinţa civilă nr. 161 din 1 februarie 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Alba Iulia, invocată de intimată, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În considerente, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi, având în vedere că prezenta contestaţie la executare a fost formulată doar de debitorul Ministerul Justiţiei, instanţa a considerat că revine judecătoriei în circumscripţia căreia se află sediul acestuia competenţa exclusivă de soluţionare a cererii, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Totodată, instanţa a apreciat că pentru determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare nu prezintă importanţă nici instanţa care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite, nici împrejurarea că executarea silită vizează şi alţi debitori.

Faptul că executarea silită se derulează în cadrul dosarului execuţional nr. x/2019 al BEJ B. împotriva mai multor debitori nu determină aplicarea dispoziţiilor art. 112 C. proc. civ. deoarece în cauză nu există mai mulţi pârâţi, părţi fiind doar debitorul Ministerul Justiţiei şi creditoarea intimată.

În legătură cu acest aspect, instanţa a mai reţinut că în ipoteza în care doar unul dintre debitorii executaţi silit formulează contestaţie, instanţa de executare nu poate fi determinată cu înfrângerea prevederilor art. 712 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 4680 din 26 mai 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, invocată de către contestator, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Alba Iulia şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

Instanţa a reţinut că executarea silită în cadrul dosarului de executare 1527/2019 a fost demarată împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Bistriţa Năsăud şi Ministerul Justiţiei, nu doar împotriva Ministerului Justiţiei şi a aplicat dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care contestaţia se introduce la instanţa de executare. Or, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum executorul judecătoresc a înţeles să învestească Judecătoria Alba Iulia cu o cerere de încuviinţare a executării silite pentru toţi debitorii, având în vedere dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a stabilit că revine Judecătoriei Alba Iulia competenţa de soluţionare a prezentei contestaţii la executare, judecătorie care a reţinut calitatea sa de instanţă de executare în momentul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a invit prezentul conflict de competenţă, contestatorul Ministerul Justiţiei a arătat că înţelege să conteste actele de executare silită încheiate în dosarul de executare nr. 1527/2019 al Biroului executorului judecătoresc B..

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Alba Iulia şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (nepublicată), a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, Biroul executorului judecătoresc B. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2019, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditoarea A. împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei .

Prin încheierea nr. 1317/CC/2020 din 24 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2020 s-a admis cererea formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc B., fiind încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019, în oricare dintre formele prevăzute de lege, în conformitate cu dispoziţiile titlurilor executorii.

Cum în speţă cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 1317/CC/2020 din 24 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2020, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, anume Judecătoria Alba Iulia, ca instanţă de executare.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie cu privire la care legea să prevadă competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2021.