Territorial jurisdiction for opposition to compulsory execution: court of authorization prevails over debtor's domicile

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 8 septembrie 2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestaţie la executare împotriva executării silite începute de Biroul executorului judecătoresc B. în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate, respectiv: somaţia de plată emisă la 7 august 2020, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă, întocmit de expert contabil C., a tuturor actelor de executare silită, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1253/CC din 15 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Contestatorul a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună: suspendarea executării silite, admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise de BEJ B. în dosarul de executare nr. 1536/2019, a încheierii de încuviinţare a executării silite, precum şi întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi urm. C. proc. civ.

În motivare, contestatorul a arătat că la 24 august 2020 a fost somat de Biroul executorului judecătoresc B. să execute dispoziţiile titlurilor executorii reprezentate de: sentinţa civilă nr. 969 din 29 mai 2008, pronunţată în dosarul nr. x/2008 al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1403/R din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, decizia civilă nr. 33/R din 17 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2008, privind lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 969 din 29 mai 2008, respectiv să achite creanţa în valoare de 638.814 RON, reprezentând debit şi cheltuieli de executare pentru creditorul A..

II. Hotărârea Judecătoriei Alba Iulia:

Prin încheierea civilă nr. 159 din 1 februarie 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimat prin întâmpinare, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prezenta contestaţie la executare a fost formulată de contestatorul-debitor Ministerul Justiţiei în contradictoriu cu intimatul-creditor A., iar competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte, prin raportare la prevederile exprese ale art. 651 alin. (1) şi art. 712 alin. (1) C. proc. civ., în favoarea instanţei de executare, în speţă, judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului Ministerul Justiţiei.

Prin reţinerea competenţei în cadrul procedurii distincte a încuviinţării executării silite nu a operat o prorogare de competenţă şi în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei la executare. Faptul că executarea silită a fost încuviinţată împotriva mai multor debitori nu determină aplicarea dispoziţiilor art. 112 C. proc. civ., deoarece în cauză nu există mai mulţi pârâţi, părţi fiind doar debitorul Ministerul Justiţiei şi creditorul-intimat. Instanţa mai reţine că, în ipoteza în care doar unul dintre debitorii executaţi silit formulează contestaţie, instanţa de executare nu poate fi determinată cu înfrângerea prevederilor art. 712 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti:

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 3637 din 23 aprilie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar potrivit art. 651 C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, a constatat că executarea silită are o cauză unică, comună pentru toţi debitorii, neputând fi divizată între instanţele în raza cărora îşi au sediul aceştia, iar instanţa care a încuviinţat executarea silită a titlului creditorului, ca şi instanţă de executare competentă teritorial în temeiul art. 127 C. proc. civ., este Judecătoria Alba Iulia, care este competentă din punct de vedere teritorial să judece contestaţia la executare.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a invit prezentul conflict de competenţă, contestatorul Ministerul Justiţiei a arătat că înţelege să conteste actele de executare silită încheiate în dosarul de executare nr. 1536/2019 al Biroului executorului Judecătoresc B..

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Alba Iulia şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (nepublicată), a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, Biroul executorului judecătoresc B. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2019, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul A. împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei.

Prin încheierea nr. 1253/CC din 15 aprilie 2020 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc B., fiind încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019, în oricare dintre formele prevăzute de lege, în conformitate cu dispoziţiile titlurilor executorii.

Cum în speţă cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 1253/CC din 15 aprilie 2020 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, anume Judecătoria Alba Iulia, ca instanţă de executare.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie cu privire la care legea să prevadă competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2021.