Competence for challenge to forced execution: jurisdiction of court authorizing enforcement under CPC Art. 651, 714

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 13 octombrie 2020 pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 28/E/2020 instrumentat de Biroul executorului judecătoresc C. şi a tuturor actelor de executare emise în acest dosar, precum şi împotriva actelor de executare subsecvente, solicitând să se dispună: anularea executării silite pentru suma de 41.589,53 RON, anularea adresei de înştiinţare debitor privind măsura popririi din 18.08.2020, anularea adresei de înfiinţare poprire asupra venitului net al debitorului precum şi a tuturor actelor de executare subsecvente; întoarcerea executării silite şi restituirea tuturor sumelor executate; să se constate că este prescrisă creanţa; cu cheltuieli de judecată.

Cererea este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 706 şi următoarele, art. 711 şi următoarele C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Târgu-Jiu:

Prin sentinţa civilă nr. 386 din 27 ianuarie 2021, Judecătoria Târgu-Jiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Buftea.

În motivare, a reţinut că, potrivit art. 714 C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, astfel că din coroborarea acestor dispoziţii cu prevederea de la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, reiese că este competentă să judece, atât contestaţia la executarea propriu-zisă, cât şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul debitorului.

Cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul Biroului executorului judecătoresc C. la 8 ianuarie 2020, iar potrivit verificărilor efectuate de executorul judecătoresc, domiciliul contestatorului debitor la data respectivă era în comuna Chiajna.

Cum domiciliul debitorului se află în comuna Chiajna, localitatea care se află în circumscripţia Judecătoriei Buftea, a stabilit că revine acestei instanţe competenţa să judece contestaţia la executare formulată de contestatorul A..

III. Hotărârea Judecătoriei Buftea:

Învestită prin declinare, Judecătoria Buftea, secţia civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 8741 din 26 mai 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 coroborate cu prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., din cuprinsul cărora reiese ca este competentă să judece, atât contestaţia la executarea propriu-zisă, cât şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului persoană juridică.

A apreciat că, în urma verificărilor efectuate atât de executorul judecătoresc, cât şi de instanţa de judecată, domiciliul contestatorului-debitor la data înregistrării cererii de executare silită pe rolul executorului judecătoresc - 8 ianuarie 2020 - era în comuna Drăguţeşti, sat Drăguţeşti, nr. 285, judeţul Gorj.

Prin urmare, având în vedere că domiciliul debitorului se află în comuna Drăguţeştu, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târgu-Jiu, a reţinut că acestei din urmă instanţe îi revine competenţa să judece contestaţia formulată de contestatorul A..

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a invit prezentul conflict de competenţă, contestatorul A. a arătat că înţelege să conteste actele de executare silită încheiate în dosarul de executare nr. 28/E/2020 al Biroului executorului Judecătoresc C..

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Înalta Curte constată că Judecătoria Târgu-Jiu şi Judecătoria Buftea şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în a cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. Nu doar sub aspectul criteriului material competenţa instanţei de executare este una exclusivă, ci şi sub aspect teritorial, instanţa de executare având de apreciat cu privire la respectarea unor norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. x/2020, Biroul executorului judecătoresc C. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2020, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditoarea B. împotriva debitorului A..

Deşi executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, conform prevederilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., prin cererea formulată de creditor, totuşi, încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării. Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite.

Din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, prin încheierea nr. 173 din 16 ianuarie 2020 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc C., fiind încuviinţată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 5 noiembrie 2007 emis de D. S.A., pentru suma de 36.724,03 RON.

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale, astfel încât, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

Cum în speţă cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 173 din 16 ianuarie 2020 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2020, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, anume Judecătoria Târgu-Jiu, ca instanţă de executare.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie cu privire la care legea să prevadă competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Târgu-Jiu este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2021.