Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2302/2021 AI generated

Negative conflict of jurisdiction in forced execution: competence established in favor of the court of the third-party debtor's location

Case Number Decizia nr. 2302/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Court of Râmnicu Vâlcea, ordering it to hear the application for leave to execute a forced execution. The dispute concerned a civil execution proceeding based on a credit contract initiated in 2012, where the initial court declined jurisdiction citing the debtor's domicile in Ilfov County, while the Court of Cornetu, designated by that decline, rejected the transfer back to Râmnicu Vâlcea. The decisive legal basis was Article 373(2) of the 1865 Civil Procedure Code, applicable via transitional provisions of the 2012 Code, which establishes that the execution court is the one in whose territory the execution act is to be carried out; since the execution method was an attachment against a third-party employer (the debtor's salary) located in Râmnicu Vâlcea, that court was determined to be the competent instance rather than the court of the debtor's domicile.

Legislator headnote

AI generated

art. 373 C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ, art. 373 alin. (2) C. proc. civ, art. 22 alin. (3) C. proc. civ, art. 373 alin. (3) C. proc. civ, art. 22 alin. (5) C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction in forced execution: competence established in favor of the court of the third-party debtor's location: The dispute concerned a civil execution proceeding based on a credit contract initiated in 2012, where the initial court declined jurisdiction citing the debtor's domicile in Ilfov County, while the Court of Cornetu, designated by that decline, rejected the transfer back to Râmnicu Vâlcea. The decisive legal basis was Article 373(2) of the 1865 Civil Procedure Code, applicable via transitional provisions of the 2012 Code, which establishes that the execution court is the one in whose territory the execution act is to be carried out; since the execution method was an attachment against a third-party employer (the debtor's salary) located in Râmnicu Vâlcea, that court was determined to be the competent instance rather than the court of the debtor's domicile.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction Civil Procedure Code transitional provisions transfer of competence execution of attachment contracting party

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 22 alin. (5) C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive for the court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 25 iunie 2021 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, petentul Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite în baza titlului executoriu constând în contractul de credit nr. x din 30 noiembrie 2007, modificat prin act adiţional nr. x din 23 aprilie 2010, modificat prin act adiţional nr. x din 6 aprilie 2011, privind pe creditoarea B. şi pe debitoarea C..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 373 C. proc. civ. din 1865.

II. Hotărârea Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea:

Prin încheierea nr. 3058 din 1 iulie 2021, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

În motivare a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prin urmare, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul debitorului la data formulării cererii de încuviinţare a executării silite. În speţă, creditoarea a formulat cererea de executare silită la 23 iunie 2021, iar debitoarea are domiciliul în oraşul Măgurele, str. x, sat Vârteju, jud. Ilfov, localitate care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Cornetu, judeţul Ilfov.

III. Hotărârea Judecătoriei Cornetu:

Judecătoria Cornetu a pronunţat sentinţa civilă nr. 4615 din 6 septembrie 2021, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi, constatând intervenit conflictul negativ, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea regulatorului de competenţă.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cornetu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale la termenul de judecată din 6 septembrie 2021.

În considerente, a reţinut că, faţă de data înregistrării cererii de executare silită la organul de executare, respectiv, în anul 2012 (numărul dosarului de executare datând din anul 2012), sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. din 1865, prin raportare la art. 24 şi art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ. din 1865:

"Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În speţă, s-a solicitat încuviinţarea executării silite prin poprire la terţul poprit cu sediul în circumscripţia Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, aşadar executarea silită urmează a se desfăşura în raza de competenţă a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25 iunie 2021 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, petentul Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite, prin poprire faţă de terţul poprit S.C. D. S.A., în baza titlului executoriu constând în contractul de credit nr. x din 30 noiembrie 2007, modificat prin act adiţional nr. x din 23 aprilie 2010, modificat prin act adiţional nr. x din 6 aprilie 2011, privind pe creditorul B. şi pe debitoarea C..

Din actele şi lucrările dosarului reiese că cererea de executare silită a fost înregistrată la organul de executare în anul 2012, formându-se dosarul de executare nr. 4310MI/2012, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. din 1865, prin raportare la prevederile art. 24 şi art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ.

În materia executării silite, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

De asemenea, prin prevederile art. 373 alin. (3) C. proc. civ. s-a statuat că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Un prim aspect ce urmează a fi avut în vedere de către instanţă este acela că s-a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei C. prin poprire faţă de terţul poprit S.C. D. S.A., cu sediul în str. x, biroul 1, Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, acesta având calitatea de angajator al debitoarei.

Se reţine că din dispoziţiile legale mai-sus redate rezultă că o instanţa devine "instanţă de executare" în măsura în care există acte de executare îndeplinite în raza sa teritorială. Astfel, singura cerinţă ce trebuie îndeplinită pentru ca o instanţă să devină instanţa de executare, şi implicit să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, este ca în raza acesteia să se efectueze cel puţin un act de executare specific uneia dintre formele de executare.

Cum din cererea de încuviinţare a executării silite rezultă că executarea silită se va face, prin poprire faţă de terţul poprit S.C. D. S.A., asupra veniturilor din salariu ale debitoarei, instanţa de executare este Judecătoria Râmnicu Vâlcea, terţul poprit având sediul în circumscripţia acestei instanţe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2021.