Nullity of cassation appeal for failure to plead substantive legal violations and non-payment of judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la 27.06.2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 50.000 euro actualizată cu rata dobânzii legale, reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei, respectiv vânzarea-cumpărarea S.C. C. S.R.L., conform contractului de prestări servicii încheiat la data de 15.03.2015, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 47/10.01.2018, Judecătoria Slatina a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 549/05.11.2018, Tribunalul Olt, secţia I civilă a respins acţiunea.

Prin decizia nr. 1191/23.04.2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins apelul reclamantei împotriva sentinţei.

Prin decizia nr. 336/06.02.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul reclamantei împotriva deciziei, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

3. Al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 2267/13.10.2020 pronunţată în rejudecare, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinţei; ajutorul public sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, respectiv suma de 2834 RON a rămas în sarcina statului.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reclamanta A..

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, în baza art. 496 pct. 2, art. 497 şi art. 498 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru administrarea probei testimoniale cu martorul D., dacă instanţa va aprecia că nu este suficientă declaraţia notarială a acestui martor, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea celor două hotărâri şi admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatului la plata sumei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate privind vânzarea - cumpărarea societăţii şi cheltuielile de judecată.

Recurenta a arătat că decizia este nelegală, întrucât motivele pe care se întemeiază sunt contradictorii, străine de natura cauzei, cele două hotărâri fiind nemotivate, cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, împotriva tuturor probelor existente la dosarul cauzei.

Recurenta a mai arătat că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, cu o aplicare eronată a legii, prin motivarea că "nu a dovedit îndeplinirea obligaţiei asumate (respectiv găsirea unui cumpărător eligibil pentru societate)", care reprezintă cauza juridică a obligaţiei asumate de beneficiarul pârât.

Decizia recurată nu a avut în vedere motivele de casare şi îndrumările obligatorii ale Înaltei Curţi, prin care s-a menţionat expres a se audia martorul D. şi a adus critici referitoare la interpretarea probatoriului administrat în faţa instanţei de apel (declaraţia martorului E., interogatoriul administrat intimatului - pârât).

A susţinut astfel că instanţa de apel, după audierea respectivului martor, nu a făcut vorbire de depoziţia acestuia, din care rezultă cu certitudine că recurenta a găsit cumpărător pe numitul E., curtea de apel neavând în vedere nici răspunsurile la interogatoriu ale intimatului - pârât.

S-a mai făcut referire la recunoaşterea intimatului-pârât şi la extrasul emis de Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, probe din care recurenta a considerat că rezultă cu certitudine că E. a devenit asociat al societăţii C. S.R.L. ca urmare a intermedierii pe care a realizat-o.

A apreciat astfel că decizia instanţei de apel nu respectă exigenţele în ceea ce priveşte stabilirea corectă a situaţiei de fapt şi de drept şi nu arată probele pe baza cărora au fost stabilite acestea.

Instanţa de apel a fost lipsită de rol activ, deoarece a făcut o greşită aplicare a legii şi împotriva evidenţei ce rezultă din probe (înscrisurile oficiale de la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, de la bancă, depoziţiile martorului, răspunsurile la interogatoriu).

Recurenta a adus, în continuare, critici în legătură cu probele administrate în cauza, concluzionând în sensul că instanţa de apel a realizat o interpretare eronată şi a aplicat greşit legea, întrucât nu a ţinut cont de probe, probe care, în opinia sa, relevă o singură concluzie, şi anume aceea că a intermediat vânzarea-cumpărarea societăţii.

A considerat că nu a fost vorba despre o majorare de capital, ci de o vânzare a societăţii, susţinând că intimatul - pârât ar fi procedat astfel pentru a evita obligaţiile contractuale, astfel că instanţele de judecată au interpretat şi au dat un sens greşit înscrisurilor şi probelor administrate nemijlocit de acestea.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţia din 24.06.2021 s-a stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părţi, la data de 27.10.2021.

6. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

La data de 03.06.2021, recurenta a depus note scrise prin care a arătat că va achita taxa de timbru până la termenul ce se va acorda şi că recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., astfel încât nu vizează situaţia de fapt.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recursul, deşi formal încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., nu conţine critici care să poată fi subsumate textului legal menţionat.

Astfel, deşi s-a criticat faptul că decizia atacată este motivată necorespunzător, fără stabilirea corectă a situaţiei deduse judecăţii şi evidenţierea probelor, recurenta a făcut trimitere la o serie de aspecte de fapt, respectiv la probele administrate în cauză (înscrisuri, martor şi interogatorii), care nu pot face obiect al analizei în calea extraordinară de atac a recursului.

Totodată, aceasta nu a precizat care norme de drept material au fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel, în susţinerea cazului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. fiind învederate aceleaşi aspecte de fapt şi care privesc reevaluarea probelor.

Recurenta nu a arătat, în raport cu dezlegările instanţei de apel, de ce ar fi eronată soluţia pronunţată în rejudecarea apelului, astfel încât să permită controlul de legalitate al instanţei de recurs.

De asemenea, în susţinerea motivului de recurs prin care se critică nerespectarea deciziei de casare, recurenta se prevalează de starea de fapt, de neluarea în considerare de către instanţa de apel a unor depoziţii de martor şi răspunsuri la interogatoriu, aceleaşi apărări vizând şi critica neexercitării rolului activ al instanţei.

Or, în faţa instanţei de recurs, nu poate face obiect al analizei situaţia de fapt şi reaprecierea probelor, situaţie faţă de care calea de atac este lovită de nulitate.

Aceeaşi sancţiune intervine şi pentru nerespectarea obligaţiei legale de a timbra, în condiţiile în care prin adresa emisă la data de 16.12.2020 şi comunicată la data de 21.12.2020, recurentei i s-a adus la cunoştinţă că are de achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2934 RON, conform art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Prin încheierea de şedinţă din 10.02.2021 cererea recurentei de acordare a ajutorului public judiciar în forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru a fost respinsă, iar prin încheierea de şedinţă din 11.03.2021 a fost respinsă şi cererea de reexaminare formulată împotriva soluţiei dată ajutorului public judiciar, această din urmă încheiere fiind comunicată recurentei la data de 08.09.2021.

Chiar dacă prin notele scrise depuse la dosar recurenta a arătat că va achita taxa judiciară de timbru, aceasta nu s-a conformat obligaţiei legale, astfel încât şi sub acest aspect procedural calea de atac este lovită de nulitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 2267 din 13 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat F., cu sediul în Slatina, judeţul Olt împotriva deciziei nr. 2267 din 13 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B., domiciliat în comuna Stoeneşti, judeţul Olt.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 27 octombrie 2021.